Peace Maker Kurogane

Peace Maker Kurogane anidb

Introducere

Daca e ceva ce imi place mai mult decat filmele cu samurai, sunt animeurile cu samurai. Si cum lui Danut ii zisesem despre Jin Roh ca e cu asa ceva (si m-am inselat amarnic - probabil ma gandeam la Ninja Scroll), am zis sa fac un review la ultima serie pe care de-abia am terminat-o. Nume: Peace Maker Kurogane. Daca pur si simplu denumirea de Peace Maker nu va suna cunoscuta, atunci numele de Kurogane nici atat. Si va dau un hint: nu are nici o legatura, aparent, cu nici un personaj din serial. Nu am idee cum s-au hotarat sa-i spuna Kurogane, dar la partea de peace-making, a iesit bine.

[The Master of nihon-go, Danutsu, va informeaza ca Kurogane inseamna "fier" in japoneza. totemo joozu desu. Scuzati intreruperea.]

Serialul e de 24 episoade, si vreau sa spun inca din aceste randuri ca am ramas cu o impresie foarte placuta. E genul de serial care imbina comicul de situatie cu tragedia personajelor, la care se adauga actiunea ce face deliciul vietii samurailor. "Live by the sword or die by the sword". Nu mai tin minte unde am auzit aceasta replica, dar la asta m-am gandit cand am vazut finalul. Inca o mentiune: nu va luati dupa imaginea de pe anidb, pentru ca stilul e cu totul altul, dupa cum veti vedea din snapshots.

Poveste

Actiunea are loc in Japonia, in perioada agitata de dinaintea caderii dinastiei Tokugawa (daca mai tin bine minte din SamuraiX), in care existau mai multe factiuni de samurai ce sprijineau fie guvernul, fie revolutionarii. Spre deosebire de SamuraiX, acum accentul cade pe cei din Shinsengumi, care luptau impotriva revolutionarilor.

Totul incepe cand Ichimura Tetsunosuke, un baiat care de-abia implinise 15 ani, se duce sa se inroleze in Shinsengumi. Fratele sau, Tatsunosuke, tocmai fusese acceptat in postul de contabil la aceeasi grupare, iar ei traiau pe cont propriu, dupa ce parintii lor au fost ucisi de un samurai Chousuu (gruparea revolutionara). De atunci, Tetsu a avut mereu cosmaruri, si o dorinta apriga de a deveni cat mai puternic, pentru a putea razbuna moartea parintilor sai. Totusi, la cei numai 15 ani ai sai, toata lumea il confunda cu un baietel cu 5 ani mai mic, atat din cauza staturii, cat si din cauza poftei lui de viata, si a bucuriei ce da pe dinafara din el. Bineinteles, el nu accepta un astfel de tratament din partea nimanui, si chiar din prima zi isi va incrucisa katana (de bambus, ce-i drept) chiar cu unul din cei mai temuti din Shinsengumi -> Soujiro Okita.

Cu toate ca mai lipsea putin pana sa fie omorat, din neatentie, ce-i drept (iar Souji nu e genul care sa-si controleze usor forta), el este admirat de restul membrilor, care il roaga pe seful lor, Hijikata, sa-l accepte ca soldat. Hijikata il respinge initial, dar dupa ce Tetsu isi dovedeste determinarea de a deveni unul din temutii Shinsengumi(denumiti Mibu wolves - in jap, Miburo, pentru ferocitatea lor in lupta) este acceptat pe post de... paj personal, si ii interzice sa utilizeze vreodata o katana. Apoi, micul Tetsu se confrunta cu tot greul vietii de ajutant pe langa Hijikata, care ii cere sa faca tot felul de treburi de-ale casei. Noroc pe el ca isi gaseste imediat prieteni printre membrii Shinsengumi, care ii vor face viata mai usoara, printre care si Souji, ce devine protectorul sau, pe langa Hijikata.

Serialul prezinta transformarea lui Tetsu din copilul naiv ce era, intr-un adevarat Shinsengumi, care insa nu isi utilizeaza sabia cu scopul de a ucide, refuzand sa devina un demon, si alegand calea unui PeaceMaker.

Personaje

Ichimura Tetsunosuke - are 15 ani, parul realizat in stilul fundamental anime - spiky :) si e de coma baiatul. Pe cat de mic este, pe atat de multe incurcaturi face. Visul sau e de a se inrola in Shinsengumi si de a deveni un luptator puternic, pentru a-si putea razbuna parintii. Singura problema e ca nu isi poate inchipui cum e sa omori pe cineva, iar de fiecare data cand e confruntat cu aceasta situatie, e derutat. Hijikata presimte inca din prima clipa ca aceasta va fi problema lui cea mai mare, motiv pentru care ii si interzice sa umble cu o katana, si ii da multa treaba ca sa nu se poata antrena la dojo. Toata lumea are grija de el, si nu isi inchipuie ca ar putea exista un baiat mai dragut. Adevarul e ca asta e firea sa: tot timpul fuge, rade, si se distreaza, chiar daca e fugarit pentru cine stie ce tampenie a mai facut. Isi face usor prieteni, si nu toti sunt in aceeasi tabara ca Shinsengumi, lucru ce se va dovedi problematic pana la urma. Reuseste sa-i surprinda pe toti cu puterea sa, chiar fiind neantrenat. Nu este destul de bun ca sa le puna probleme unora de talia lui Souji sau Saitoh, dar ambii simt pericolul din ochii sai in momentul in care il vad atacand. E curajos, lucru pentru care probabil a fost acceptat in Shinsengumi, deoarece nimeni nu ar fi cutezat sa-i provoace pe Souji sau chiar Saitoh la un meci, fie el si cu sabii de lemn.

Ichimura Tatsunosuke - fratele mai mare al lui Tetsu. El e tipul care are mereu grija de fratele sau, dar e putin cam moale. Nu se stie cat de puternic e de fapt, dar nu da senzatia de tarie de caracter. Incearca din rasputeri sa-l faca pe Tetsu sa uite tragedia prin care a trecut, dar ranile inimii sale nu se vindeca usor, si nu se stie niciodata cand se pot redeschide. Iar Tetsu e atat de hotarat sa intre in Shinsengumi si sa manuiasca o katana, incat Tatsu se sperie inchipuindu-si in ce s-ar putea transforma fratele sau. De aceea, el ar prefera ca fratele sau sa nu ajunga niciodata mai mult de un paj, dar nu-l va putea impiedica sa ia propriile decizii in viata.

Hijikata "Toshi" - he is eeevil. De fapt, este seful organizatiei, si este cel care reuseste sa o tina pe picioare. Are multe responsabilitati, printre care mai nou si grija pentru pajul sau, Tetsu. Care e atat de inutil incat nu poate sa aduca nici ceaiul cum trebuie, fara sa-l verse. Vine dintr-o familie de medici, si are in permanenta grija de Souji, care pare fragil, desi lucirea din ochii sai in timpul luptelor denota o mare forta. E genul de personaj meditativ, dar care cand se enerveaza, poate sa scoata katana fara avertisment. E totusi foarte bun, desi nu are parte de actiune, in calitatea sa de sef. Prima chestie care sare in ochi e asemanarea cu the bad guy. Si nu cred ca e intamplatoare. Desi e Shinsengumi, ce apara tara de revolutionari, si in general, si populatia, nu ii e frica sa ucida. Din contra, o data provocat, nu exista cale de intoarcere. Asta e unul din motivele pentru care oamenii i-au denumit demoni - nu conteaza cat sange varsa, atat timp cat o fac pentru patrie, si pentru ceea ce cred. Desi nu e aspru cu Tetsu, cel mic simte tot timpul "asuprirea" sefului, si nici subordonatii sai nu o duc prea grozav, cand se supara Hijikata pe ei. El nu e singur la conducerea Shinsengumi, ci mai sunt doi, care sunt mai blanzi ca el, si in general dau petreceri in lipsa lui. Nu ca ar fi participat oricum :)) Modul lui de desenare e similar celor ce nu zambesc niciodata (da, e ciudat, dar am observat ca e o asemanare): hainele negre sunt preferatele sale, a lui bad guy, Susumu spionul, si Saitoh.

Soujiro Okita - e ciudat rau de tot asta, dar nu in acelasi mod ca Saitoh. Souji se imbraca tot timpul in alb, si se comporta mai mult ca o femeie, decat ca un barbat. La un moment dat aveam dubii de acest lucru, pentru ca avea funda in parul ce il poarta lung, similar cu cel al lui Ayume. E tot timpul cu porcusorul sau favorit, care ii face peri albi lui Tetsu, si are o personalitate ce denota inteligenta (se vede dupa ratul sau ce ganduri criminale are :P). Souji e foarte skilled cu sabia, dar in restul timpului are o fata blanda, rade foarte mult, si zambeste larg. Are si o voce cristalina, de chiar zici ca e femeie, si sta tot timpul pe langa Hijikata, pe care il alinta "Toshi", de la numele sau real Touzou. Souji devine cu totul un alt om in lupta: nimic nu il poate opri, iar expresia lui faciala arata determinarea de a ucide. La fel ca si cea a camarazilor sai de arme. E foarte respectat, dar se pare ca are si niste probleme cu sanatatea (plamanii). El il indrageste pe Tetsu, de care are grija, si il ghideaza pe calea cea dreapta in devenirea Shinsengumi, pe langa faptul ca ii face viata mai usoara pe langa Hijikata. Soujiro se vede de fapt pe el, acum cativa ani, in persoana lui Tetsu, si de aceea are grija, atat el cat si Hijikata, ca sa nu faca aceleasi erori, si sa dobandeasca acelasi gen de experiente.

Shinpachi - e tipul care e superiorul lui Sanosuke. Cu toate ca e micutz, e foarte puternic, si urmatorul pe lista dupa cei mai tari din Shinsengumi (Saitoh, Souji si Hijikata). E simpatic, si prieten la catarama cu Sanosuke si cu Toudou Heisuke, ei trei fiind trio-ul comic al Shinsengumi. Pentru ca se tin de nebunii si chefuri. Dintre toti, la el am simtit cea mai puternica sete de sange in timpul luptei. Nici Souji nu a putut sa-mi faca o impresie mai puternica prin privirea sa. Ranjetul sau cand isi priveste sabia e demonic. Dar, dupa cum am spus, e un tip comic si el, si tot timpul se joaca cu Tetsu.

Sanosuke - mai sa fie... In Samurai X Sanosuke era mercenar, si lupta cu daiclave, aici e Shinsengumi si lupta cu sulita. In fine, si el e o figura comica, dar un tip de treaba in rest. Are multe cicatrici lasate de sabii pe corpul sau, lucru ce nu e tocmai onorabil pentru un samurai, dar e foarte mandru de ele, iar in lupta, o sabie nu poate ajunge langa el atat timp cat manuieste o sulita, cu stilul familiei sale. E puternic, si cateodata mai scoate si remarci demne de retinut (pentru Tetsu). In general, insa, e "gura-mare" a Shinsengumi, si i se potriveste.

Heisuke - cea de-a treia fateta a grupului vesel din Shinsengumi, e ultimul dintre cei care il cunosc pe Tetsu. Tipul asta e foarte glumet, si ii plac baietii draguti, imaginandu-si ce gen de paj si-a ales Hijikata. Din nefericire, visele ii vor fi spulberate cand se uita la el. Sau cel putin asta credeau prietenii lui, Sanosuke si Shinpachi pentru ca el il indrageste din prima pe micul Tetsu, pe care il porecleste "young mutt".

Hajime Saitoh - nebunul Shinsengumi. Tipul e ciudat rau, iar lumea nu se teme sa zica asta. Pentru ca abilitatea lui speciala e aceea ca poate auzi si vedea gandurile si glasurile mortilor. Simte in permanenta o umbra ce il pandeste pe Tetsu, iar confruntarea cu el intr-un meci de scrima il lasa surprins pentru un moment, deoarece ochii pe care ii vede nu sunt ai unui mort, ci ai unuia viu. Saitoh e devenit legendar printre Shinsengumi, alaturi de Souji, cu care se infrunta in gluma de fiecare data cand se intoarce din vreo misiune pe o durata de timp mai mare. Saitoh e rece si calculat, plus cateodata se comporta ca un preot, zicand rugaciuni pentru sufletele mortilor pe care le poate vedea. Saitoh e singurul pregatit pentru a face fata unor adversari impotriva carora forta fizica nu e un avantaj, si vorbesc aici de fiinte demonice, cu care sunt confruntati in numeroasele lor misiuni. Cunoaste foarte multe lucruri, dar ceea ce e remarcabil la el e fata sa de inmormantare, privirea de genu "I see dead people", si imbracamintea neagra.

Susumu Yamazaki - e spionul Shinsengumi. Un tip cu sange rece, dar care nu e suficient de skilled pentru a face fata spionilor pe care ii aveau ceilalti. Are o sora, dar nu apare niciodata, iar el are ezitari in privinta chemarii sale ca ninja. Confruntat cu niste ninja mai buni ca el, isi pierde speranta de a deveni un adevarat ninja si ar fi gata sa renunte la tot. Dar pana la urma un ninja nu e decat un informant. Daca e prins sau ucis, nimeni nu va plange pierderea lui ca aliat. Va descoperi insa, in timp, ca toata lumea poate avea prieteni care tin la el, si ca familia conteaza chiar si pentru cineva devenit ninja, supposedly detasat de orice emotii si de simtaminte de apartenenta la familie.

The bad guy - Yoshida Toshimaru, un adevarat piroman. Si demon. Sub pretextul luptei pentru revolutie, omoara tot ce misca. Dar are si maniere. E genul destul de ciudat, care si-ar lua si ajutor, pe langa el. Si chiar asta face, similar lui Hijikata, adoptandu-l ca invatacel pe Suzu, al carui frate fusese ucis de Shinsengumi. Incearca sa-l indoctrineze sa doreasca sa ucida Shinsengumi, dar oricat de puternica ar fi aceasta dorinta, nu-l va putea determina sa-l omoare pe Tetsu, cu care se imprietenise, fara sa stie niciunul de maestrul celuilalt. La un moment dat isi descriu unul altuia infatisarea maestrului (pentru ca obviously, nimeni nu merge pe strada zicand ca maestrul sau e seful Shinsengumi, si nici seful revolutionarilor) si vor avea ciudata surpriza sa descopere ca seamana (because they really do, cel putin in infatisare). Yoshida e putin nebun, si are personalitate de maniac. Dar sabia il face sa fie un om calculat, si care nu este usor impresionat de adversar. El are un trecut negru, si este vanat de Shinsengumi.

Saya - e o fetita cu care se imprieteneste Tetsu, dupa ce o salveaza. Nu poate vorbi, dar asta nu e un motiv pentru care nu pot fi prieteni. Ea va deveni prietena sa si motivul pentur care Tetsu nu alege calea razbunarii, o data ajuns in Shinsengumi -> ea il face sa-i promita ca nu se va schimba. Cei doi au in comun ceva: si parintii lui Saya au fost ucisi in aceeasi perioada, iar acum Saya traieste... destul de bine, dupa cum se vede - purta kimonouri dragutze, dar asta e un lucru pe care Tetsu il descopera mai tarziu.

Ayumu - este bucatareasa Shinsengumi. Nu e chiar bucatareasa, ca ocupatie de baza, dar nu toti stiu asta, si toata lumea a ajuns sa o iubeasca pentru mesele ei gustoase. Primul lucru pe care il face Tetsu dupa ce e acceptat in Shinsengumi ca paj e sa guste din mancarurile ei, si ramane impresionat de arta ei culinara. Motiv pentru care Ayumu il indrageste si ea, la randul ei, si vor avea un fel de relatie frate-sora. Spre sfarsit, Tetsu afla mai multe despre familia lui Ayumu, si despre adevarata ei "chemare". Ayumu e tot timpul vesela, si are grija si ea de Tetsu, cat si de Susumu, si de fratele mai mare al lui Tetsu.

Grafica

E impresionanta. Atmosfera se schimba de la vreme frumoasa: soare (cu lens flare :P) si fara o urma de nor, atunci cand sunt scene comice, la vreme gloomy: ploaie (frumos realizata, picatura cu picatura), innorat si foarte intunecat. Imi plac sclipirile din ochii adversarilor ce tocmai si-au incrucisat sabiile, scanteile ce sar pe margini (apare doar o data efectul) si luciul lamei - care reflecta ce e in jur.

Nu sunt adaugate efecte speciale pana la refuz, ci apar moderat, si exact atunci cand e nevoie de ele, in luptele pe viata si pe moarte. Personajele misterioase au tot timpul o umbra in jurul lor, iar spionii nu se intalnesc decat noaptea, sub luna plina, cand trecatorii nu ar observa decat niste umbre. Armele sunt bine realizate grafic - nu se vad tot timpul katanele scoase, dar atunci cand apar, sclipesc. Luptele sunt destul de rapide, nu se foloseste motion blurr, dar este simulata viteza aerului - cand se arunca de pilda, shurikens, se "vede" calea pe care se duc, concentrandu-se asupra tintei, restul fiind eliminat cu linii fine. Uniformele Shinsengumi sunt la fel cum le tineam minte din SamuraiX, si totul e realizat in detaliu, pana la motul alb de pe spate. Imi plac manusile cu care sunt echipati in lupta samuraii, si vestimentatia spionilor, cu panglicile lungi si subtiri de material care atarna in vant (v-ati prins, vor sari mult prin aer).

In rest, scenele comice sunt realizate "mai din topor" adica apar stelute-puisori cand e dat cu capul de pamant cineva, fac fete ciudate (hasurate mult, dar care simuleaza bine sentimentul de teroare/uimire/etc), sau au o privire diabolica (vezi Hijikata) cu ochii galbeni sticlosi si dintii de fierastrau, ori le sunt desenati bujori rosii in obraji cand nu mai pot de ras. Sunt bine realizate scenele comice, cel putin mie mi-au placut la nebunie -> si sunt multe.

Sunet

Ce mi-a placut cel mai tare a fost suieratul shurikenilor, sunetul de scoatere a katanei din teaca, si al ploii. Nu sunt decat vreo trei episoade in care apare ploaia, dar ramai impresionat de atmosfera. Apoi, vin restul sunetelor: chitaituri, rasete pe ascuns, sunetele de cazaturi, etc. Si, bineinteles, zgomotul pe care il fac cand o iau la goana ca sa nu fie prinsi de Hijikata :P. Dupa cum am spus ca numele din titlu nu are legatura cu personajele, nici melodia de la inceput nu are legatura cu serialul...

Iar faza ce m-a surprins cel mai tare a fost cand a aparut unul din personaje si a inceput sa o dea pe engleza. Cu un accent teribil. Si inainte a si fredonat un cantec marinaresc. Au avut inspiratie creatorii serialului, ce mai vorba.

Concluzii

M-am distrat enorm urmarind seria asta. Pentru ca e amuzanta. Nu e chiar ceea ce ai astepta de la un serial cu samurai, dar sfarsitul e de milioane si e comparabil cu SamuraiX, chiar daca nu merge atat de mult pe latura tragica si pe efectul asupra personajelor. Nu ma intelegeti gresit-> tragedia e pe cat se poate de bine realizata, si sunt scene ce analizeaza perfect suferintele personajelor, dar nu predomina, asa ca in Samurai X. Ceea ce predomina, e, in schimb, umorul. Tetsu face tot timpul boacane, iar efectele nu sunt intotdeauna *blande*. Sunt si bagate doar pentru impresie artistica, asa cum ar fi porcusorul lui Souji, care e de milioane. Fiecare personaj are latura sa caracteristica: pentru Hijikata, e teroarea pe care o insufla celorlalti, pentru Tetsu, e veselia, pentru Saitoh, e "nebunia" (tipul are un aer calm, si o fata funebra), etc. Va puteti da seama ce iese cand se aduna in acelasi loc toti.

Mie mi-au placut personajele, si nu am putut ramane neimpresionat de poveste, chiar daca nu e originala (asta e de fapt tragedia caracteristica a tuturor personajelor tinere de prin animeurile cu samurai-> si Kenshin a fost la fel). Modul de realizare al scenelor ce tin de amintirile lui Tetsu sunt cele care impresioneaza, prin expresia fetei personajelor, care inspira teroare. The bad guy a fost realizat astfel incat in permanenta fata lui sa inspire acest sentiment: moarte. teroare. Un sentiment de "resistance is futile, for I shall kill you nontheless".

Dupa scenele astea, ce mi-a mai placut au fost scenele cu luptele dintre spioni (sunt vreo trei intalnirile de acest grad), toate pe acoperisurile caselor din Tokio. Sunetul pasilor lor de ninja experimentati este diferit pentru cei doi: cei ai tipului sunt mai grabiti, mai apasati -> detine mai multa forta, dar e si mai putin versat in ale spionajului, pe cand cei ai femeii sunt usori, de-abia simtiti - e mai fragila, dar si mai sneaky si o adevarata profesionista in arta shinobi (aka ninja. Veti vedea in serial de ce nu fusese inca identificata, desi nu apare ca precizare a vreunui personaj). Ce mai... au fost niste scene memorabile, si de-abia astept sa mai vad shinobi in actiune.

Per total, un anime reusit, care m-a captivat pana la final. Deci isi merita nota :P


Nota: 10/10
Recomandare: daca vreti sa radeti, si sa aveti parte si de actiune samurai-style, nu trebuie ratat!

Jin Roh

Jin-Roh anidb
The Wolf Brigade

Introducere

Doua lucruri stiam despre filmul acesta inainte sa-l vad. Primul, ca este "cel mai matur anime pe care l-am vazut vreodata" in opinia unuia de pe net, nu mai stiu exact unde am citit asta. Al doilea, Gabi mi-a spus ca e cu samurai. Dupa 5 secunde m-am prins ca nu e cu samurai. A ramas o singura ipoteza de verificat...

Subiect

Actiunea se desfasoara intr-o lume ciudata, un amestec de Japonie hitlerista, america anilor 20 si elemente de viitor. In esenta, in capitala exista practic doua forte de ordine, politia propriu zisa si niste unitati speciale, niste soldati intr-o armura futuristica, ce mi-a adus aminte de Final Fantasy (filmul), impenetrabila de gloante, si cu doua cercuri rosii in loc de ochi. Exista pe-acolo si niste "resistenti" (and though I die, La Resistance... lives on!) despre care nu am inteles exact ce vor, dar nici nu are vreo importanta pentru film.

Care film incepe (dupa o mica lectie de istorie alternativa, cam greu de inteles) cu o demonstratie publica, oameni care arunca cu pietre in cordonul de politisti si asa mai departe. Vedem un pic din organizarea rezistentei, oamenii aveau cocktailuri molotov evoluate, si camera o urmareste pe o fetita care ia de la un terorist o geanta si o duce, prin multime, catre un tip. Acesta arunca geanta peste potilisti, si o explozie mare face o gaura in cordon.

Suna interesant inceputul? Ei bine, aparentele inseala. Ceva mai tarziu, fetita respectiva e fata in fata cu un soldat cu ochii rosii. Fetita incepe sa traga de firul care amorsa bomba (alta bomba, ma rog, long story), soldatul ezita, nu poate sa o omoare, bomba explodeaza, soldatul supravietuieste, fetita e imprastiata pe tot zidul, care de altfel e relativ distrus, si cu asta se incheie partea interesanta a filmului.

Animatie

Despre animatia acestui film nu am nimic rau de zis. Animatorii s-au straduit foarte mult, si peste tot da senzatia de buget mare, profesionism, etc. In general, mood-ul e intunecat, gloomy si se potriveste extraordinar de bine cu settingul si atmosfera generala. Imagistica nu impresioneaza, nu te lasa cu gura cascata, dar nici nu ar fi fost bine sa o faca. E o lume murdara, intunecata, trista, si exact asta vine pe ecran.

Personajele sunt desenate surprinzator de japoneze - adica, spre deosebire de majoritatea anime-urilor, toti acei japonezi chiar arata cat de cat asiatici. Ceea ce da foarte bine. Ma rog, la barbati, (singura) fata nu-mi place cum e desenata.

Sunet

Daca vocile sunt de o calitate indoielnica, ce m-au impresionat au fost efectele sonore: pasi, cazaturi, mers prin apa, si asa mai departe. Au sunat parca bine, mai atent realizate decat de obicei.

Muzica a fost buna, de asemenea. Inceputul are o muzica asa, gen film mai vechi de actiune, nu rau, nu rau deloc. Apoi, muzica e acceptabila, iar cea de final este din nou draguta. Nu ar lua o nota rea, per total, la muzica.

Analiza

Si aici se termina lucrurile bune. Din punct de vedere al scenariului si povestii acest film este groaznic. Se vrea un film cu accente psihologice, care pune probleme de gandire, cu tente de film de actiune destul de sangeros. In practica, iese foarte plictisitor, incurcat si de neinteles. O buna bucata de film te intrebi ce se intampla pentru ca nu e deloc clar. In momentele in care intelegi despre ce e vorba, te plictisesti. Iar in momentele in care intelegi, nu te plictisesti si te uiti cu sufletul la gura.. wait, care momente?

Iar dupa ce ca are un astfel de scenariu destul de slab, mai foloseste si niste clisee clasice. "Te-am tradat inca de la inceput dar acum am ajuns sa te iubesc" De parca n-am mai fi auzit asta. O singura replica este absolut geniala in film si merita tot respectul, sincer:

Vanatorii omoara lupii la sfarsit numai in povestirile oamenilor

Sincer, asta a fost o replica care mi-a placut. Spre deosebire de restul filmului.

Concluzie

Nota mare a filmului e explicata in principiu prin calitatea, repet, foarte buna a animatiei, si un nivel sonor peste medie. Cu toate acestea, nu indraznesc sa trec de 4 - si veti intelege din recomandare de ce.

Faceti-va o favoare si evitati filmul asta.


Nota: 4/10
Recomandat: nu.

Elfen Lied

Elfen Lied anidb
Elfen Song
Cantecul elfilor

Introducere
Elfen Lied e tot o miniserie, de 13 episoade, la care a aparut si un extra ep, cu actiunea situata candva inainte de ultimul din serial. Acum apar versiunile pe DVD. Dupa titlul care te lasa confuz, v-ati dat seama ca trebuie sa fie vorba de ceva verrry eeevil... Chiar este. Povestea si serialul sunt foarte violente, plus ca are si valente de film psihologic, iar daca violenta nu ar fi suficienta pentru a fi interzis copiilor, mai contine si cateva scene erotice. Nimic serios, though. V-am atras deja atentia? >:) Well, titlul precizeaza ca sunt cumva si elfi in serial. Dar se pare ca japonezii au definitia cam larga la acest gen. Cititi in continuare si veti afla de ce.

Poveste
Undeva, intr-un laborator strict secret, se faceau experimente secrete pe o specie aparte de oameni, considerati *blestemati*. Se nasteau cu coarne, si mai tarziu capatau o abilitate ce le permitea sa "extinda" brate din ei pe o distanta limitata, dar foarte puternice. De obicei, se transformau in bestii ce ucid tot in cale, deoarece principala functie pe care o atribuiau bratelor extra era de taia/ smulge/etc parti ale corpurilor animalelor vii. Si cu acele brate se puteau apara si de gloante... Aceasta specie se numea diclonius, iar cel mai puternic specimen din laborator (si cel mai violent) era o fata pe nume Lucy, care statea inchisa in permanenta, din cauza obiceiului ei de a felia tot ce misca. Ei credeau ca i-au sigilat puterea, dar, de-a lungul anilor, isi dezvolta mai bine abilitatile si reuseste la un moment dat sa scape, ucigand totul in cale. Chiar cand sa evadeze de pe insula pe care era, un lunetist ii trage una in cap, si cade inconstienta in mare. Ziua urmatoare, Kouta pleaca la plimbare, impreuna cu Yuka, prietena sa din copilarie (din cauza unui accident, uitase toata copilaria sa), ce venise in vizita, pe plaja din apropierea casei, unde... din apa apare o fata cu parul lung si roscat, goala pusca, cu sange curgand din frunte, si care tot zice "nyu" intruna. O iau acasa, si o ingrijesc, dupa care incep sa apara tot felul de probleme, una mai ciudata ca alta, pe langa intamplarile comice ce tin de comportamentul instinctual al lui Nyu. Pe parcurs, in casa lui Kouta ajung sa stea mai multe fete, din diverse motive, si toti sunt o mare familie. Pana cand...

Personaje
Kouta - e un student obisnuit, ce merge la cursuri, si are o casa in apropierea plajei din orasul sau. In copilarie a suferit o tragedie ce l-a facut sa uite tot trecutul sau, dar din cand in cand mai are flashbacks. Partea cea mai importanta e ca a uitat ca se indragostise de Yuka, o verisoara a lui foarte indepartata, si care a avut grija de el dupa accident, si il viziteaza constant. Kouta se decide sa o apere pe Nyu de politia care o cauta, si de tot ce se mai intampla, dar fara sa stie identitatea ei.

Nyu/Lucy - e un diclonius foarte periculos. Inca din copilarie a avut tendintele criminale, si de atunci a fost inchisa ~14 ani in acel institut de cercetari. Acum a evadat, si nimic nu ii va sta in calea libertatii. Nyu si Lucy sunt doua personalitati foarte diferite. Nyu e sperioasa, face chestii stupide, avand un comportament instinctual, fara a fi educata deloc. Dar zambeste foarte mult, si e draguta cu toata lumea, desi nu poate sa-si exprime sentimentele decat printr-un "Nyu" calduros. Lucy, pe de alta parte, e o criminala cu sange rece, care ar putea decapita pe cineva fara sa clipeasca sau sa aiba remuscari. Se pare totusi ca are un motiv ascuns pentru care tine la Kouta si prietenii lui. Lucy nu apare decat cand e provocata, si Nyu e prea speriata ca sa reactioneze.

Yuka - verisoara lui Kouta, pe care a cunoscut-o cand era foarte mic. De atunci au fost prieteni, iar ea il iubeste in secret. Kouta nu isi aminteste cat de mult o iubea, asa ca deocamdata sunt doar prieteni. Yuka va fi putin enervata de atentia pe care Kouta o acorda lui Nyu si de determinarea sa de a o apara pe Nyu de politie. Ca sa nu mai vorbim ca Nyu intra in tot soiul de situatii delicate cu Kouta exact inainte ca Yuka sa intre pe usa. In final, Yuka e doar ca o sora mai mare a sa, care are grija de toata lumea ce se aciueaza pe la el prin casa.

Mayu - o fetita care supravietuia singura pe strada, impreuna cu catelusul ei, Wanta. Mayu o gaseste pe Nyu si ajunge si ea sa stea la Kouta in casa, cand ei afla ca ea supravietuia stand singura pe strazi, si mancand doar ce primea de la vanzatorii de gogosi inimosi care se indragostisera deja de fetita cu catelusul ei ce treceau zilnic si zambeau la vitrine.

Nana - un alt diclonius, dar care facea tot ce ii spunea "tatal" ei, directorul institutului de cercetare, Mr. Kurama. Nana nu ucidea oameni, si era ascultatoare, motiv pentru care era folosita pentru cercetarile cu privire la natura abilitatilor si modul in care erau folosite. Nana va ajunge si ea sa stea in casa la Kouta, dar prima ei reactie in momentul cand o vede pe Nyu nu va fi una buna... Insa Kouta nu avea cum sa inteleaga asta. Nana e suparata tot timpul ca Nyu se integra mai bine in societate decat ea, care nu stia sa faca nimic, pentru ca mereu gresea.

Kurama - e seful securitatii, si singurul care se simtea in siguranta pe langa Lucy, care avea planuri mult mai sumbre pentru el decat sa-l decapiteze pe loc. El o iubeste cel mai mult pe Nana, pe care o considera propriul sau copil. Si el are o poveste trista, in urma caruia a ajuns la acel institut. Kurama incearca sa intervina inainte ca Lucy sa decimeze orasul, dar nu stie ca ea s-a schimbat intre timp, si ca e pasnica, atat timp cat e lasata in pace, sa stea cu Kouta.

Impresie
Muzica are versurile in latina, si mi se pare super bine realizata (pian). Povestea e dramatica, si, ca de obicei, totul este explicat in ultimele 2 episoade. Singura problema e ca sfarsitul e mult prea tras de par. Si nici nu se stie exact ce se intampla dupa ultima scena, lasand spectatorul in suspans (oare va fi continuata?). Grafica e excelenta, muzica pe masura, iar suspansul nu iti da pace pana nu vezi toata seria. E putin ciudata faza cu coarnele, deoarece ma asteptam la elfi, nu la hellspawns, but hey... Ati observat ca toti diclonius au parul rosu/roz? Si ca sunt fete? Well, nu sunt numai fete, dar nu va spun cine mai e diclonius... Probabil ca era mai bine daca aveau parul normal, si nu roz, dar e ceva ce tine de domeniul anime art.

Concluzii
E o serie care merita vazuta - daca nu va deranjeaza violenta. A obtinut foarte multe premii pe anidb, pentru o miniserie. Ar fi trebuit sa fie mult mai lunga, pentru a avea mai mult timp Lucy sa devina cat de cat umana. Cred ca asta asteptau toti care au urmarit serialul.

Nota: 8/10
Recomandat: celor carora le plac povestile tragice.

Hellsing

Hellsing anidb

Introducere
"Vampirul care suuuuje siiingieee...". De cand cu Vampire Hunter D., care, lol, e aproape la fel de *vechi* ca si mine -> spre surpriza mea, cred ca anumite persoane nu mai pot trai fara animeurile cu si despre vampiri. Problema e ca astfel de filme tind sa aiba o atmosfera horror/dark, lucru ce face din respectivul film o productie dedicata numai unui public restrans, deci fara profituri prea mari. Therefore, sunt rare filmele astea. Hellsing e un serial de care am auzit
"prin vecini", si m-am hotarat sa-l iau, ca sa vad daca intr-adevar merita atentie. Seria e mica, doar 13 episoade, dar actiunea curge fluid, nesuferind "sindromul episodului 10, cand all hell breaks loose without warning", asa cum imi place sa-l numesc.

Povestea
Pe lume exista vampiri. Pe bune... Eu sunt un..uhhh... despre ce vorbeam? >:) Intotdeauna au existat vampiri, in timpurile stravechi doar nativi, dar in lumea moderna si artificiali, creati prin tehnologie, numai ca publicul nu stia decat mituri, care nu erau decat povesti de speriat copiii. Principalul motiv e ca exista agentia secreta de cavaleri Hellsing, pe langa multe altele (asta era din Marea Britanie), care se ocupa cu anihilarea oricaror forme de viata neumana. La conducerea ei se afla membrii familiei Hellsing, in prezent, *Sir* (e doar onorific titlul, hehe) Integral. Care, nu se stie de ce, avea pe langa ea mereu un vampir pe nume Alucard, atat de ancient, incat era dezgustat de noii vampiri aparuti peste noapte, si care habar nu aveau de ce simt nevoia de a suge sange.
Intr-o seara, o intreaga echipa de militari e trimisa in misiune sa salveze niste victime, dar in curand descopera ca intreaga casa misuna de nemorti care umbla si musca tot ce iese in cale. Si dupa ce se intampla asta, la randul lor, cei muscati devin ghouls. Singura care mai era intreaga e o anume Victoria Celes, care era mai mult asistenta medicala, din cauza ca nu putea sa traga cu arma de frica. Dupa ce fostii camarazi o fugaresc putin prin padure, ca sa-i suga sangele, e prinsa de cel care a pornit toata nebunia, un preot devenit vampir. Si cand tocmai se pregatea sa-i faca o incizie pe artera, apare si amicul nostru Alucard, cu pistolul ce avea o teava menita clar pentru a masura camera cu ea, si o intreaba pe Celes daca vrea sa moara, sau sa vina cu el... si sa traiasca... forever. Si asa mai apare o vampira, care inca nu isi da seama de ce a insemnat raspunsul ei din acel moment. Impreuna cu restul fortelor armate ai agentiei, ei trebuie sa descopere cine creeaza vampiri artificiali, si de ce.

Personaje
Alucard - e un vampir ale carui origini, intentii, putere si legatura cu agentia Hellsing nu sunt clare. E la fel de misterios ca o umbra si ii face placere sa omoare vampirii artificiali, care, desi sunt puternici, nu sunt nici pe departe la fel de sofisticati precum nativii. El o transforma pe Victoria in vampir, si devine stapanul ei, dar niciodata nu vrea sa-i rosteasca numele, chemand-o doar ca "police woman"... Poate ca inca mai are retineri in ceea ce priveste decizia sa, si nu o poate vedea ca fiind un vampir adevarat.
Foloseste tot timpul un pistol luuung, calibru incredibil de mare, facut la comanda, cu gloante din argint topit din cruci/clopote/etc blagoslovite de Biserica. Cand se enerveaza, isi mai foloseste si puterile ciudate, si aparent, unice.

Victoria Celes - e o fosta politista, acum devenita vampir. Schimbarea nu prea i-a afectat personalitatea, pentru ca a ramas la fel de naiva si de neindemanatica precum era inainte. Alucard nu prea se ocupa de ea, asa ca trebuie sa invete singura ce inseamna sa fii vampir. Inca se mai crede umana, si lupta alaturi de divizia speciala a trupelor din Hellsing. Incepe sa descopere avantajele de a fi vampir, dar foarte incet isi da seama de adevarata sa putere. Care ii ajuta la trasul cu tunul de tanc din picioare...

Integral - e o femeie puternica, sefa organizatiei Hellsing. Da comenzi tuturor, e rece in relatiile cu ceilalti, si se pare ca Alucard o asculta. Familia ei este un ordin stravechi de cavaleri care au protejat Marea Britanie jurand credinta Reginei si lui Dumnezeu, dar sunt totusi protestanti, ceea ce inseamna ca nu sunt deloc amicale relatiile cu agentii Vaticanului, care mai scot capul la aer si prin Anglia, incercand sa preia controlul agentiei. Trage excelent cu pistolul, but otherwise, she doesn't do *action*.

Steward - "The butler did it, in the garrage, with the kitchen knife!" E ajutorul lui Integral, si se pare ca si Alucard are un oarecare respect pentru el. O figura blanda, si o ajuta pe Celes la inceput. Tot el e weapon master, aducand pistoale modificate pentru Alucard si armele extra heavy pentru Celes. Pe cat de bun e, are si o latura misterioasa, pe care Celes inca nu a vazut-o.

The series
Ar trebui sa va previn ca atmosfera este gloomy. Poate chiar mai gloomy ca in Vampire Hunter D. Nu exista momente comice, si e mult sange, considering ca e un serial cu vampiri :) Totusi, ei au o alta viziune asupra vampirilor. Daca esti muscat de vampir si el nu vrea sa iti dea sangele lui, devii ghoul -> aka brainless, a la Resident Evil, undead thingie care merge peste tot. Toti ghoulii creati de un vampir pot fi chemati, la nevoie. Vampirii obisnuiti si ghoulii sunt sensibili la argint -> gloantze, in general, iar Alucard are destule cu mercur & other neat stuff. Totusi, nu s-a mers pe latura tehnologica a warfare-ului contra vampiri. Doar din cand in cand mai apare stewardul care ii aduce ceva si ii spune cum e facut.
In rest, Celes e enervanta prin atitudinea ei, si probabil de-aia Alucard o lasa in pace, dupa ce o salveaza de la moarte. Toti soldatii sunt condusi de Generalul Fargason, a really old dude care sta si se sfatuieste cu Integral. Vorbeam de vampiri creati artificial. Amazingly, au descoperit un chip care nu se stie de cine e produs, si care implantat, transforma omul respectiv in vampir. Si se pare ca apar din ce in ce mai multi.

Concluzii
Dupa ce veti vedea nota, va veti intreba desigur de ce am ales sa fac review la un astfel de anime, daca nu mi-a placut extraordinar? Pentru ca are partile sale bune. Puterile lui Alucard sunt bine realizate, si tot nu am inteles anumite particularitati ale lor (urmariti seria si veti vedea), iar finalul e mai bine realizat decat la alte serii scurte pe care le-am vazut. E o serie interesanta, dar
nu extraordinara. Muzica de la inceput e prost aleasa, si iti cam taie avantul. Dar dupa primele scene, iti dai seama ca e posibil sa iti placa. Ceea ce e bine realizata e atmosfera si grafica. Nu e ceva special, but it sure feels creepy. Spre sfarsit veti descoperi si adevarata origine a lui Alucard, si veti ramane placut surprinsi, zic eu. Alucard si Stewardul sunt de fapt personajele mele preferate, desi apar cel mai rar. Povestea se invarte mai mult in jurul lui Celes, care nu mi-a placut din cauza imaginii fetei ce umbla in brate cu tunul. Tot la fel de deplasata mi s-a parut si personalitatea lui Integral, dar spre sfarsit tinde sa fie umanizata - e adevarat, nu ar fi putut sa fie sefa unei organizatii armate, daca nu avea tarie de caracter, dar ea domina pe toata lumea. La partea de vampiri, ma asteptam la altceva - ei clar au modificat multe ce tin de modul lor de ne-moarte :), iar mie imi place mai mult viziunea veche. Desi imi place genul, nici macar Vampire Hunter D. nu am fost tentat sa-l pastrez pe hard, deoarece nu simt senzatia de a revedea scenele dark ce abunda pe alocuri.

Nota: 5/10
Recomandari: doar daca va place genul noir. Altfel e putin probabil sa apreciati aceasta serie

Futakoi

Futakoi anidb
Twin Love
Dragoste geamana

Introducere

Titlul este, desigur, unul dintre cele mai neinspirate pentru publicul romanesc. Probabil ca CNA-ul n-ar aproba niciodata difuzarea acestui serial cu acest nume la TV, dar, de, e in limba japoneza! Mai stim noi unele localitati din Istria. Oricum, nu judecam o carte dupa coperta si nici un anime dupa titlu asa ca sa vedem cum este acest serial TV din 2004.

Premiza si subiect

Daca e sa descrii acest serial in doua cuvinte, acestea sunt, fara indoiala, "fete gemene". Daca pot sa mai adaug un al treilea, acesta ar fi kawaii, pentru ca pur si simplu "dragute", cuvantul din romaneste, este departe rau de conceptul de kawaii-ness japonez.

Nozomu e un baiat care se apropie de sfarsitul scolii generale. Cand era mic locuia in Futagotamagawa, si cele mai bune prietene ale lui din copilarie erau surorile (gemene) Ichijo, Kaoruko si Sumireko. Cand erau mici se jucau tot timpul impreuna, dar la un moment dat, Nozomu a plecat din oras, urmandu-l pe tatal sau, astronom de profesie. Dar, odata cu inceputul serialului, Nozomu se intoarce in Futagotamagawa, si abia asteapta sa isi reintalneasca prietenele.

Futagotamagawa este insa un oras interesant in care o veche legenda pare a-si face efectul. Se spune ca doua fete gemene din oras iubeau acelasi barbat si ca, in tristetea lor, s-au transformat in pasari, si au zburat inspre cer ca sa nu mai sufere. Legenda, legenda, dar orasul are un numar exceptional de mare de fete gemene! Si in curand, Nozomu va afla pe propria piele cat de multe (perechi de) fete pot fi in jurul lui.

Pare una din temele tipice de anime/manga (baiatul inconjurat de multe fete frumoase)? Cititi in continuare pentru ca sunt suprize!

Atentie! Note Lexicografice! (plictisitoare)
Ok, pentru cei neobisnuiti cu termenul kawaii este necesara o mica prezentare, pentru ca il voi folosi mult in continuare. Kawaii nu inseamna "dragut" desi asta e traducerea oficiala. In romaneste, cand spui ca o fata e "draguta" de exemplu, sunt cam doua variante - fie vrei sa spui ca are un suflet bun si ca e "draguta cu ceilalti", fie te referi la aspectul ei si sensul e undeva sub "frumoasa". cred ca expresia "nu e frumoasa dar e draguta" spune mult despre sensul cuvantului. In orice caz, in japoneza kawaii inseamna un anumit gen de frumusete copilaros, care te face sa zambesti. Adica, kawaii este o pisicuta (o fata din Romania ar zice "ce pisicuta frumoaaaasaa!". o fata din Japonia ar zice "kawaiiiiiiii!"), un ursulet roz s.a.m.d. Si kawaii este o fata imbracata in, sa zicem, maid, servitoare in casa renascentist-europeana asa. Poate nu stiati dar acest gen de imbracaminte este un gen intalnit in public, pe strada, in Japonia. Sau in uniforma de scolarita (japonezii sunt oarecum obsedati de scolarite - daca intrati pe MDN si va uitati la Top News in fiecare zi, de obicei cel putin una contine cuvantul "schoolgirl"). Oricum, ce trebuie sa tineti minte este ca kawaii este un gen de frumusete si ca in principiu, nu are absolut nimic de a face cu sex-appealul, ci cu o frumusete de alt gen. Ah, si ca in Japonia, kawaii-ness-ul (ce combinatie de 3 limbi intr-un cuvant!) este foarte popular.

Animatie

Kawaii! Foarte foarte kawaii, overflow de kawaii. Adica, pe de-o parte realizatorii fac niste fete foarte kawaii - inca nu am inteles ce face acest gen de personaje anime sa para atat de kawaii, desi sunt atat de nerealistic desenate (poate tocmai de-asta), dar toate fetele din Futakoi sunt kawaii. Iar dupa asta, in general gemenii/gemenele sunt foarte kawaii oricum (chiar si in realitate) si aici nu e o exceptie. Cand surorile Sakurazuki, spre exemplu, apar in uniformele lor albastre indentice, cu singura deosebire ca poarta in par niste ribbon-uri de culori diferite (dar asortate cu sosetele, de exemplu), si zambesc (si de obicei chiar clipesc) simultan.... kawaii e putin spus.

Dar, trecand peste asta, cum e animatia in rest? Ei bine, celelalte personaje sunt desenate acceptabil, desi initial nu mi-a placut genul in care e desenat Nozomu - copilaresc poate? De fapt mai degraba tot un kawaii, dar nu atat de reusit ca la fete. Fundalurile nu sunt grozave, dar nici rele pentru un serial, in special avand in vedere ca animatia este foarte bine realizata. Foarte rar desenele sunt statice - numai la scene de ansamblu, foarte complexe, care ar fi greu de animat, si oricum asta nu e deranjant.

Sunet

Vocile si interpretarea personajelor sunt destul de bune, si reusesc (parca un pic exagerat) sa adauge la imaginea de kawaii a fetelor. Nu as zice ca interpretarea m-a dat pe spate, dar macar mi-a placut ca au folosit actrite diferite pentru fetele gemene, cu voci apropriate, dar nu identice.

Muzica de inchidere si deschidere este draguta, dar nu m-a inspirat sa vad genericul de mai mult de cateva ori. Probabil ca sunt eu pretentios dar unele (putine) Opening/Ending Theme-uri reusesc sa ma faca sa le ascult repetat chiar si dupa ce termin serialul. Acestea n-au fost dintre ele.

Analiza povestii
[incerc sa nu spoilez prea mult, dar e inevitabil intr-o masura]

Eh, si ajungem la rubrica mea favorita. In fond, urmaresc un anime in primul rand pentru poveste (exista si exceptii, uite de exemplu Beyond the Clouds ar merita vazut si daca n-ar avea poveste, doar pentru imagistica, promit ca revin cu un review despre el).

Futakoi este un serial surprinzator si inca in multe moduri. In primul rand, pot sa spun ca primele 4 episoade sunt parca din alt serial. Primele 4 episoade sunt foarte foarte amuzante, simpatice, relaxante, lejere, neserioase si in gluma. Fara griji. Nozomu este inconjurat de fete kawaii, ajunge in tot felul de situatii amuzante, are ca principal inamic un ied pe nume Billy (care este cel mai negativ personaj din serial) si in general totul e bine. Sigur, deja e confruntat cu doua perechi de fete care il plac, gemenele Ichijo si gemenele Sakurazuki, dar asta nu e decat pretextul pentru tot felul de momente haioase - Nozomu intr-un mall, insotindu-le teoretic pe toate cele 4 fete, dar fara ca doua sa stie de celelalte doua. Sau Nozomu fata cu Fan Clubul Ichijo (despre care va fi o delectare sa aflati).

Lucrurile se schimba de pe la episodul 5 - prim planul este preluat de dilema romantica a lui Nozomu. Care este o schimbare destul de puternica - in scurt timp, momentele comice se raresc (si oricum, nu mai razi pentru ca nu esti intr-un mood de comedie ci unul dramatic, de tensiune). Priveam foarte curios, incercand sa aflu deznodamantul povestii - pur si simplu orice s-ar fi intamplat imi parea ca sfarsitul va fi unul trist (cu multe inimi distruse) si ma intrebam ce vor face producatorii. Prin zona serialelor 7-8-9, se intampla ceva care vine brusc ca o briza de aer peste poveste - Nozomu intalneste o fata noua, pentru care pare ca simte o afectiune deosebit de puternica. Sigur, si ea are o sora geamana dar de data asta chiar nu conteaza. Dar, in episodul 9 se termina totul... la fel de brusc cum a venit. Daca ar mai fi pus un episod pe-acolo inainte de 9, si terminau serialul cu episodul 9 ar fi fost un sfarsit foarte dragut.

Dar serialul continua, de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Episoadele 10-12 sunt din ce in ce mai tensionate, dramatice, si practic nu-ti vine sa crezi ca vezi acelasi serial ca la inceput. Nozomu devine enervant intr-un fel. Cum e posibil ca o fata sa-ti faca o declaratie de dragoste si sa treaca aproape UN AN fara ca tu sa-i dai un raspuns, intr-un fel sau altul?

Inteleg timiditatea - adica, Nozomu se confrunta cu o problema realistica pe la inceputul serialului (ep. 1-6): atunci cand cunosti o fata cu care esti foarte bun prieten si desi ai vrea mai mult, ti-e frica sa faci ceva, ca sa nu strici prietenia buna existenta. Asta si o indecizie, si aceea realistica. Dar, ulterior, Nozomu se comporta foarte ciudat - inteleg sa nu stii ce sa faci cand doua fete iti marturisesc dragostea brusc, dar dupa LUNI si LUNI de zile sa nu le dai un raspuns? Uneori aveam senzatia ca Nozomu avea timp de gandire doar in timpul episoadelor! Adica, la problemele lui, cateva ore cat tin episoadele 6-13, normal ca nu a putut gasi o solutie, dar... un an cat cica trece in serial ???

Oricum, in episodul 13 vine sfarsitul care, desi il asteptam cu sufletul la gura, m-a dezamagit profund. De ce? Pai serialul revine brusc la stilul din episoadele 1-4! Si sfarsitul e unul perfect potrivit pentru acel gen! Degeaba astepti o rezolvare serioasa, degeaba astepti sa vezi cum iese Nozomu din marile dileme romantice, ca producatorii iti servesc un sfarsit in gluma, care nu rezolva nimic, ba chiar pare un pic ridicol dupa toata tensiunea si suspansul. Un final care dupa parerea mea, strica toata a doua jumatate a serialului.

Fun Stuff

Sunt 6 perechi de fete gemene in serial, dintre cunostintele lui Nozomu. Absolut orice personaj feminin cat de cat important are o sara geamana. Pana si Momoi-sensei, profesoara lor, care este sora doctoritei de la scoala. Sa vedeti soc pe saracul baiat.

Concluzii

Avea potential mare acest serial, si probabil in ambele genuri abordate (cel din episoadele 1-4 si cel din episoadele 5-12). Un serial distractiv, amuzant si fara prea multe subtilitati despre un baiat inconjurat de multe fete gemene putea sa fie chiar relaxant. Sau o drama despre tensiunile care se nasc cand doua fete gemene (sau in cazul nostru mai multe), se indragostesc de acelasi baiat - si asta mergea. Producatorii au ales un amestec ciudat, dar n-au fost capabili sa iasa din complicatiile dramatice asternute chiar de ei (ma intreb daca au planificat serialul inainte sa inceapa), au pierdut o ocazie de a rezolva povestea intr-un mod foarte frumos si onorabil si au facut un sfarsit foarte nesatisfacator.

Totusi, serialul nu este asa de rau, in realitate. Te poarta printr-o gama variata de emotii si te face sa-l urmaresti episod dupa episod. Poate ca sfarsitul nu mi-a multumit mie dorinta de rezolvare, dar altora ar putea sa le placa, doar este cel mai happy sfarsit care se putea imagina in situatia data. Iar inceputul (primele 4 episoade in special) este foarte amuzant.

Acum, o sa ma apuc de vazut Futakoi Alternative, care, in ciuda numelui, prezinta o poveste diferita, in care doar ideea seamana (aceea de fete gemene).


Nota: 6.8/10
Recomandat: daca sunteti pregatiti de ceva variat, interesant, amuzant, dramatic, tensionat sau relaxat, dar fara pretentii de sfarsit exceptional.