Iria: Zeiram

Iria: Zeiram the Animation anidb

Introducere
Iata ca am gasit un nou titlu peste care s-a depus praful, si care mi-a adus aminte de unele carti scrise de Asimov, pentru ca are legatura cu acelasi univers spatial SF, in care exista oameni, tehnologie, si... Altceva. Iria: Zeiram este o serie de 6 OVA-uri, pe care eu am gasit-o in varianta 3 volume a cate 2, produsa de Ashi Productions (Bandai Visual), prin anul 1994. Tot ei au facut animatia si la Vampire Hunter D, un an mai tarziu, dar nu va asteptati sa vedeti acelasi stil grafic. Totusi, it's bound to be really something...

Poveste
Iria este sora mai mica a lui Gren, un renumit Hunter, care tocmai primeste o misiune de recuperare a incarcaturii unei nave spatiale. Desi Iria e doar un incepator, si nu are inca varsta legala pentru a deveni Hunter, reuseste sa plece impreuna cu Gren in aceasta misiune.

Ei gasesc nava spatiala cu jumatate din echipaj macelarita intr-un mod groaznic, si tot atunci se intalnesc pentru prima data cu Zeiram, care era o legenda ce circula printre locuitori, despre o creatura spatiala invincibila, care ucide tot in cale.

Personaje
"They always travel in two: the Master, and the Apprentice" (Star Wars I)
Hunterii erau mercenari angajati legal de o Agentie, pentru a rezolva anumite treburi ce necesitau uneori interventia armata. Ei aveau propriul set de legi dupa care aveau voie sa actioneze, si fiecare avea legitimatie, si simbolul de Hunter - un colier cu o margea specifica.

Iria
Ea este padawanul perfect: fara suficienta pregatire, mereu dornic de actiune, si care pleaca in misiuni fara sa ezite sau sa pregateasca vreun plan. Norocul ei este ca fratele ei, Gren, are mereu grija de ea, si o antrenase destul de bine pentru meseria "familiei". Pe de alta parte, Iria avea deja in sange meseria de a fi Hunter, si e destul de priceputa.

Ca si fratele ei, poarta in par niste margele speciale, care sunt un simbol rezervat barbatilor, in general, iar Gren nu pierde niciodata ocazia de a si le flutura mandru. Iar Iria isi doreste sa ajunga si ea la fel de buna, si e mereu suparata cand Gren nu vrea sa o ia cu el. Atunci cand va ajunge pe cont propriu, si un Hunter adevarat, Iria isi da seama ca a devenit si ea la fel cum era pe vremuri fratele ei, si se vede pe sine in persoana micului ei prieten, Kei.

Kei
Kei este un mare buclucas, si provine dintr-o zona saraca, Shadow Zone, de pe planeta Taowajan. Cand Iria nu poate ajunge inapoi pe Myce, planeta ei, Kei si cu prietenii sai incearca sa-i fure naveta, si asa ajung buni prieteni >:)
Banda de buclucasi este condusa de Komimasa, care, impreuna cu Kei, sunt mereu in cautare de bani, mancare, si distractie. Asa ca nu e greu de inteles de ce ochii lor sunt cat cepele cand vad in naveta lui Iria o ocazie foarte profitabila de a obtine mancare in Shadow Zone.
Kei va ajunge partenerul Iriei in misiuni, si asa se continua ciclul Apprentice-> Master, new Apprentice.

Fujikuro
El e prieten cu Gren si Iria, dar mereu se gandeste si la propriul profit, asa ca nu ezita niciodata sa ceara bani pentru ceea ce face. Isi mai baga nasul in treburile Iriei, motiv pentru care ea nu il agreeaza, dar Fujikuro are mereu grija de ea, in ciuda aparentelor. In mijlocul unei batalii, locul cel mai probabil unde il poti gasi pe Fujikuro este la 5km distanta, uitandu-se prin binoclu la ce se intampla, deoarece principiul sau este de a nu se baga intr-o lupta ce nu il intereseaza, eventual financiar.

Grafica
La capitolul grafica, mentionasem in introducere ca exista oarecare asemanari cu Vampire Hunter D. Asta se vede din stilul de desenare al monstrilor, in special Zeiram. Ce mi-a placut insa cel mai mult au fost scenele cu peisaje in care contururile sunt desenate cu creionul, fin, si de mai multe ori. Asta se va vedea explicit prin scenele in care apar cladiri, intre care sunt intinse cabluri. Alte locatii interesante sunt desertul, si statia spatiala Karma, ocazie cu care veti putea admira multitudinea de asteroizi de pe orbita.

Mi-au placut si efectele de stralucire (micile scantei) de la Karma, si, dupa cum
va puteti astepta de la un film din acea perioada, eye-candy-urile aproape lipsesc.
Focul este mai bine realizat decat in alte cazuri, si veti avea multe ocazii sa vedeti flacari, deoarece orice chestie lovita de lasere explodeaza, Iria are grenade incendiare, iar restul soldatilor au aruncatoare de flacari (dar arata si trag ca niste arme cu proiectile obisnuite).

Personajele au cam acelasi stil de imbracaminte, cu exceptia Iriei (e totusi personajul principal, deci trebuia sa fie diferita :P) -> toti au pantalonii bufanti, in stil DragonBallZ, si sunt imbracati ca niste luptatori orientali (e un personaj care chiar are ghete in forma de talpici turcesti), in general cu armuri. Fujikuro chiar arata a samurai, cu parul prins in coada, si cu katana, pe care insa nu am vazut-o niciodata in actiune... Pentru ca vorbeam de armuri -> se pare ca sunt doar de ornament, pentru ca nu sunt in stare sa blocheze vreun glont sau o gheara.

Iria si Kei sunt cele mai bine desenate personaje -> Kei arata ca un hot (he actually is one...), cu o pelerina facuta ferfenita, cu aparatoare pt umeri, si cu pantalonii legati cu bandaje ca sa stea... bufanti, iar Iria este imbracata cu un fel de costum mulat, peste care stau parti de armura separate, ca sa nu-i incomodeze miscarea. Imi place foarte mult ideea cu margelele, iar spre final veti avea o mare
surpriza, pe care nici nu o puteti banui, pentru ca si grafica, si sunetul va induc in eroare...

Luptele nu sunt chiar atat de sangeroase, desi veti vedea cadavre despicate de Zeiram, si care are gheare foarte ascutite, dupa cum va afla Iria. Exista si aici taieturile superficiale, printre care si cea celebra cu zgarietura fetei, din care curge o picatura de sange, dar mi s-a parut ok overall. Scenele de masacru sunt rapide si rare, la fel si scenele ecchi, care exista, dar nu sunt decat de impresie, pentru a condimenta exact cat e necesar.

Sunet
Opening theme-ul se numeste "At The End Of Melting Dreams", e cantat de Yayoi Goto, iar lyrics compuse de Yuka Kobayashi, si este cam in aceeasi linie melodica cu ce veti gasi pe parcursul filmului. Muzica este placuta, ambientala, dar suna oarecum ciudat, poate si din cauza beat-ului sintetizat. Totusi, se potriveste cu atmosfera Space-Age din film, la care se adauga multitudinea de sunete cu care ne-am obisnuit deja, cum ar fi lasere, turbine, chestii antigravitationale (orice aparat de zbor de acel gen are un sunet specific :P).

Din cand in cand mai apar si zone nepopulate, unde poti intalni fel de fel de vietati, care explica de ce uneori se aud privighetori pe fundal, sau sunetele pe care le scot soriceii aia trepadusi :D.
Ending theme-ul este "Our Dreams May Still Be Far", cantat de Saeko, iar lyrics compuse de Mitsuko Shiromine. Acesta este cel care mi-a placut cel mai mult, pentru ca se potriveste de minune cu finalul filmului, desi il mai auzisem de doua ori inainte, la sfarsitul primelor doua volume.

Impresii
Dupa o mica doza din animeurile nou aparute, si care m-au oripilat cu suvoaiele de sange sub presiune mare (sindromul *hidrantului nazal*), aveam nevoie de ceva bun. Ceva special. Si am gasit exact ce trebuia :). Iria: Zeiram este un anime facut dupa modelul clasic, in care personajele sunt totusi oameni cu abilitatile lor limitate, si fara sa aiba trasaturi inexplicabile logic. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost, totusi, povestea, si feeling-ul de pe parcurs.

Am mentionat povestea, care la prima vedere ar putea parea stupida, si invechita, fiind tocita de atatea filme aparute pe aceeasi tema. Adevarul e ca am simtit si eu asta, dupa ce am vazut tot filmul, dar pur si simplu mi-a placut prea mult personajul Iria. Ea este exact ca un padawan, lucru care mi-a placut, si sunt de parere ca succesul povestii a fost garantat din acest motiv :).

Tehnologia care apare in film este destul de variata, si apar unele idei care nu le-am mai gasit pana acum nicaieri, cum ar fi bariera din cristale, sau tancul cu... balon -> proiectilul este generat de un fel de balon care se umfla. Apar si teleportoare interspatiale, care functioneaza cu niste lasere, si mai apar armele cu tevi multiple. Partea asta a fost bine realizata, iar Hunterii au fel de fel de gadgets care taie, explodeaza, au clesti, etc. Iar cand astea nu functioneaza, intotdeauna poti sa mai dai un picior sau un pumn in oponent -> imi place ca nu au exagerat cu puterea loviturilor de care sunt capabili, si ca intr-o lupta, Iria nu intra dand cu pumnul, ci intai trage cu tot ce are la indemana :P

Filmul e parca rupt din universul Star Wars, la partea de actiune. Bineinteles, nu veti vedea lupte intre nave spatiale, iar personajele stau mai mult pe planeta, dar asta nu inseamna ca nu au cu ce zbura, sau ca nu se duc si lupte stand suspendat in aer :D (si Jedi au tendinta de a se arunca in gol, si de a folosi mereu cai alternative lifturilor). Asadar, daca va plac scenele de actiune rapida, si aveti un gust aparte pentru universul SciFi, incercati Iria. It's worth it.

Nota: 9/10
Recomandare: oldies but goldies