joi, august 31, 2006

Final Fantasy: LotC

Final Fantasy: Legend Of The Crystals anidb

Introducere
Daca titlul celor de la Square Enix nu va spune nimic, atunci poate ca MADHOUSE suna mai cunoscut. Primii sunt cunoscuti pentru seria de jocuri cu acelasi nume, care s-a bucurat de un succes imens in toata lumea, iar ceilalti sunt unul din cele mai cunoscute studiouri de anime din Japonia. Legend of Crystals sunt 4 OVA-uri, care de data asta chiar au legatura cu jocurile FF, spre deosebire de filmul Spirits Within, produs tot de Square Enix. Va previn totusi ca OVA-urile dateaza din 1994, si ca grafica pe calculator inca nu ajunsese la stadiul din FF7.

Poveste
Pe planeta unde isi duc viata linistita eroii nostri, exista patru cristale pentru fiecare element: Foc, Apa, Pamant si Vant. Insa o forta malefica - Deathgyunos, din Univers a reusit sa fure primele trei cristale, iar daca va reusi, va deveni stapanul Universului, iar planeta va dispare, din cauza cataclismului natural starnit de disparitia cristalelor. In aceste conditii, Linaly si bunicul ei, care aveau grija de templul Vantului, pornesc intr-o calatorie ca sa verifice starea cristalului, si sa-l protejeze. Lor li se va alatura un grup de aventurieri care nu au prea multe in comun, dar ajung sa lupte pentru planeta lor.

Personaje
Prettz
Este un incurca-lume, care mereu reuseste sa strice planurile acolo unde isi baga el nasul, dar cumva, totul merge mai bine cand e si el prezent. Se supara usor, dar redevine vesel imediat, si lupta mai abil decat ati putea crede. Cu toate acestea, Prettz nu e decat "ajutor" de erou, si nu dispune de puteri speciale, spre deosebire de prietena sa. Dar cui nu-i place sa aiba aproape pe cineva care poate despica in doua chestii oricat de mari?

Linaly
Ea este de fapt o descendenta a unor luptatori care aveau grija de cristale in trecut, numiti Batts. Impreuna cu bunicul ei, are niste puteri magice interesante, dar se pare ca nici ea nu stie prea bine ce poate face, si asta pentru ca magia ii mai joaca... feste. Insa ea este cea mai motivata dintre toti ca sa recupereze cristalele, asa ca e neinfricata in orice situatie, lucru pentru care Prettz o place si mai mult. Asadar, in jurul ei se aduna banda de mini-luptatori pentru salvarea planetei: un magician, un spadasin, un pistolar, un pirat, si un spirit (dar nu dezvalui secretul >:).

Rouge si Valkus
Daca va intrebati ce cauta impreuna o femeie pirat cu un capitan de armata... bineinteles ca
a fost vorba de dragoste la prima vedere. Rouge este un pirat cum numai prin Final Fantasy veti gasi, care are o banda mascata formata numai din femei grase si cu muschi (exact asa spune Valkus cand se confrunta cu una), dar cu voci de fetite de 12 ani. Rouge este atat de frumoasa incat ii fura inima acestui cavaler care e pe jumatate bufon, si pe jumatate Rambo, atunci cand se enerveaza. In cele din urma, ajung sa-si dea seama ca au aceleasi interese (mai ales dupa o vizita prin cuferele regale, pentru Rouge), si lupta alaturi de P&L.

Grafica
Or the lack there of... Ei bine, nu se poate spune ca lipseste cu totul, pentru ca nu ati mai avea ce vedea, dar sa nu fiti surprinsi daca grafica arata foarte prost. Atat de prost, incat ati putea crede ca animatia norilor a fost facuta plimband cu mana niste cartoane, in diverse pozitii. Dar cu toate astea, grafica din 1994 are si parti bune :). Peisajele nu se numara printre acestea, dar arata totusi destul de bine: exista munti, canioane, rauri, deserturi, temple, si planete care de-abia asteapta sa fie explorate.

Cred ca cel mai mult mi-a placut templul cristalului de Vant, care "leviteaza", si ca orice templu care se respecta, interiorul are si o pestera fara fund, in care domneste intunericul, si coloane pe care sa poti sari, in stil Indiana Jones. Veti intalni multe astfel de secvente, in care Prettz ajunge intr-un loc prin vointa, muschi, si chinuindu-se, numai ca sa descopere ca Linaly a descoperit deja cum se activeaza cine stie ce mecanism secret, utilizandu-si puterile. Peisajele sunt foarte colorate, asa ca nu m-am mirat sa vad munti roz, dar prefer campia plina de flori de la poalele lor.

Efecte speciale... sunt! Chiar am fost uimit la un moment dat cand am vazut reflexia planetei, intr-un hublou al unei nave, pentru ca acela pare singurul efect generat pe calculator. Dar nu disperati, pentru ca luptele sunt pline de flacari, explozii, fulgere, scantei si arce electrice, plus efecte de neon glow pe alocuri, atunci cand avem de-a face cu cristalele sau cu robotii care au toate butoanele luminoase in jurul lor.

Exista niste scene interesante din punct de vedere al iluminarii, in special cand avem de-a face cu magia lui Linaly, asa ca fiti pe faza. Personajele sunt desenate fara prea multe umbre, dar gama expresiilor faciale e destul de larga: mi-a placut foarte mult cum se stramba Prettz, si sabia lui care apare in mainile sale at will, desi e de doua ori mai lunga decat el (veti vedea "poza" sa de lupta de mai multe ori pe parcurs). De fapt, am ciudata impresie ca au cam reciclat niste animatii pe alocuri - scena cu robotii care raporteaza ce se intampla (cred ca au schimbat doar scrisul :), si scena cu barca mergand pe rau, care a fost mirrored.

Per total, desi cateodata e enervant de prost desenat, povestea reuseste sa te faca sa uiti asta, iar tot ce face Linaly cu cercelul sau YinYang e superb.

Sunet
Sunetul e comparativ cu grafica, si singura melodie care se distinge clar este cea de origine chinezeasca, dupa acorduri, din cate mi-am dat seama, care apare de vreo 3 ori in timpul, sau dupa lupte. In rest, efectele speciale cele mai usor de remarcat sunt exploziile, si vocea artificiala a robotilor. Restul ori am ignorat, ori nu exista. ED-ul seriei se numeste "Husui Kikou", cantat de Shigeri Kizu, cu cor dirijat de Mishio Ogawa, iar cantecul a fost compus de Keruto Ajiya. Dupa cum am spus, nu prea e impresionant, cel putin pentru cei care stiu cat de antrenanta e muzica din jocurile FF.

Impresii
Eram entuziasmat cand am vazut titlul. Mi-a mai scazut entuziasmul cand am vazut poza de pe link. Iar dupa primele minute... am zis ca nu poate fi chiar atat de rau, si ca pot supravietui la orice imi arunca in ochi. Adevarul e ca serialul este interesant, si merita vazut, daca mai tine cineva minte cum aratau desenele animate in trecutul glorios din epoca pre-PC. Dar daca nu aveti rabdare sa vedeti grafica de acum 12 ani, muzica... ma rog..., si povestea SF cu invadatori din spatiu urmata de salvarea planetei de catre grupul cel mai atipic si lipsit de puteri din lume, mai bine renuntati cat e timp.

Daca v-ati decis insa sa urmariti OVA-urile, va anunt ca veti avea parte de multe faze pline de umor, de o tendinta ecchi care nu prea isi are locul in filmele pentru copii, dar e acolo, si de actiune in stil FF. Cum adica stil Final Fantasy? Va spun eu: eroii se plimba pe "harta", care e nepopulata, pana cand se vor afla la momentul nepotrivit in coordonatele nepotrivite, si apare random encounter cu un monstru! Nu se intampla chiar ca in jocuri, dar e un aspect dragut preluat de acolo.

Apoi, veti descoperi si alte lucruri: cum ar fi Chocobo! Pentru necunoscatori, asta e un fel de pui-strut galben, care e un mod foarte rapid de calatorie. Dar cei de la Square Enix inca nu perfectionasera conceptul, asa ca va veti multumi cu un fel de flamingo roz. Si ce mi-a placut si mai mult a fost ca Prettz e un fel de Cloud: are o sabie foarte mare (dar nu daiklave, ci doar katana) si... motocicleta! (dar foarte rudimentara).

In concluzie, recomand acest film doar ca un mod de a vedea cum s-a scris istorie in lumea animatiei, si pentru fanii cu adevarat inraiti ai genului FF.

Nota: 5.3
Recomandare: nu va uitati la asta decat daca sunteti fan adevarat FF, si nu va supara grafica veche, dialogurile stupide, etc.

luni, august 21, 2006

Serial Experiments Lain

Serial Experiments Lain anidb

Introducere
Va mai aduceti aminte de SoulTaker? Cei de la Pioneer LDC si Tatsunoko Pro au mai lucrat impreuna si cu cativa ani inainte, scotand Serial Exp Lain in 1998, care este un alt exemplu de serial dementia relativ reusit. Nu de alta, dar la el a mai colaborat si TV Tokyo, cunoscuti pentru seriile DNAngel, Naruto, .hack//Root, Bleach, School Rumble. Cu toate acestea, nu am remarcat nicaieri vreo influenta comica, asa ca, la fel ca in cazul oricarui serial dementia, sfatul e sa va pregatiti dinainte cu inghetata/popcorn si sa sperati ca veti intelege ce se intampla in jur, pana la sfarsitul serialului. Spre deosebire de alte creatii de acest gen, serialul de fata e mai mult psihologic si filosofic decat sangeros :).

Poveste
Lain este o eleva demodata, care aproape nu are deloc prieteni, si care aparent nu are nici un scop in viata ei plictisitoare. Totul incepe sa o ia razna atunci cand o colega de-a ei se sinucide, iar apoi apar emailuri trimise de catre ea, cu toate ca este fizic imposibil. Mai mult, se petrec o serie de lucruri ciudate, care ii schimba perceptia despre lumea reala si despre Wired, marea retea la care este conectat tot mapamondul. Incetul cu incetul, Lain devine absorbita de experienta ei prin retea, si ia legatura cu tot felul de personaje misterioase, incercand sa afle mai multe despre ce se intampla cu ea si in jurul ei. La urma urmei, informatia este cel mai pretios lucru din lume.

Personaje
La partea de personaje, nu prea sunt multe de spus, pentru ca Lain acapareaza tot firul povestirii. Lain pare foarte detasata de lumea inconjuratoare, si tot timpul are pauze de gandire, si pana sa vorbeasca ceva. Tatal ei este mai receptiv la dorintele lui Lain, dar in rest, parintii parca nici nu ar exista langa ea, iar atmosfera de familie este foarte ciudata. La prima vedere, Lain pare simpla, si prea proasta, dar apoi ramai pur si simplu impresionat cand o vezi citind carti tehnice, si incepand sa mestereasca cu surubelnita prin calculator. Secretul il veti afla dupa cateva episoade.

Grafica
Dupa cum am mentionat la inceput, serialul dateaza din 1998, deci va puteti astepta la o superba grafica... in 40 de culori :P. Nu e chiar asa de rau, si avand in vedere ca genul dementia presupune ca se folosesc din greu umbre, si fel de fel de combinatii aiurea de culori, serialul arata foarte bine. Totul arata foarte simplu: de la personaje, si pana la decoruri, toate desenate de obicei cu un simplu fill de culoare. Am spus "de obicei", pentru ca majoritatea scenelor interesante din dementia nu pot fi deloc incadrate in categoria "obisnuit". Si astfel, veti vedea cateodata efecte de plasma in peisaje, pentru a reda radiatiile electromagnetice, care dupa cum stim, <> fi vazute cu ochiul liber si distorsioneaza imaginea in cel mai inspaimantator mod cu putinta >:). Iar asta e doar cireasa de pe tort. Exista si secvente filmate pe strada, cu oameni reali, si decoruri reale, dar editate apoi pe calculator, care sunt mixate in grafica intunecata din serial, totul dand peisajelor acel gloomy look pe care il asteptam.

La partea de efecte speciale, am mentionat deja acea plasma omniprezenta, realizata in culori menite a te zgaria pe retina (rosu langa verde si albastru), dar apare si fumul, efecte de glow, si multe scene sunt iluminate intr-un mod nenatural, facand contraste intre ferestrele puternic iluminate si restul incaperii, in care de-abia se disting peretii. Mi-a placut in special scena cu iluminarea portocalie, si cea cu petele rosii care plutesc peste tot unde sunt umbre, inclusiv stalpii telefonici.

Personajele sunt imbracate aproximativ la fel tot timpul pe parcursul serialului, si in mod ciudat, doar Lain isi schimba hainele, alternand intre uniforma, pijamaua ei fluffy de ursulet, bluza roz de mers prin oras si camasa de noapte alba. Ochii sunt desenati intr-un stil diferit de restul serialului, iar pupilele reflecta lumina cateodata, sau pur si simplu, sticlesc. Parul personajelor arata cam jalnic, totusi, si doar Lain e binecuvantata de o suvita legata cu un snur. In rest, nimic special. Mai merita atentie si oamenii in negru, care sunt desenati cu totul aparte, prilej cu care veti vedea si efectul de laser-target.

Sunet
Coloana sonora scartaie, si nu la sensul propriu, ci pur si simplu este slaba. Dar nu tot timpul, si voi mentiona inca o data scenele cu stalpii telefonici, si cu bazaitul lor funebru. La acest capitol, efectele sonore sunt foarte bune, si apar tot felul de bazaituri de monitoare, coolere si lumini, care fac deliciul scenelor thriller. Mi-a placut, in schimb, OP-ul care este cantat de Boa, si se numeste "Duvet", iar cantecul a fost compus de Jasmine Rodgers. ED-ul se numeste "Tooi Sakebi", cantat de Nakaido Rei'ichi, dar mi s-a parut mai slab, in comparatie cu OP-ul.

Am vrut sa-mi satisfac curiozitatea de a vedea cine a fost distribuita pentru vocea lui Lain, si surpriza a fost draguta: Kaori Shimizu a interpretat si pe eroina din Boogiepop Phantom. Sound director a fost Yota Tsuruoka, care a inceput deja sa fie un nume pe care il recunosc usor (Samurai7, RahXephon, Boogiepop Phantom, Air, DNAngel, Girls Bravo...).

Impresii
Ati avut vreodata impresia ca sunteti... urmarit? Probabil ca asa si era. Pentru ca stalpii telefonici din Japonia sunt evil. Pure evil. De ce? Nimeni nu stie, dar e suficient sa urmariti scenele cu stalpii si firele telefonice si veti intelege despre ce e vorba :)). Vorbind serios acum, s-a insistat foarte mult pe acest aspect de ciudat si de teama, si mi s-a parut ca le-a iesit perfect.

Pe de alta parte, serialul pare ca aduce si un alt mesaj, referitor la timpul petrecut "Wired" in retea, si la calculator, implicit. In ceea ce priveste nota acordata, orice serial din genul dementia devine foarte interesant din momentul in care chiar ai inceput sa intelegi despre ce a fost vorba in ultimele 10 episoade :). Dar acesta mi s-a parut mai reusit pentru faptul ca tot ce se intampla pare destul de plauzibil, iar la un moment dat au aparut cateva elemente istorice reale in storyline care s-au legat foarte ciudat de eroina noastra. Sincer sa fiu, partea aceea mi s-a parut o tentativa de a da un aer de tehnologie complicata serialului, care oarecum intra in contradictie cu felul in care arata echipamentele folosite. Mai mentionez si faptul ca am facut "ochii cat cepele" atunci cand din senin a aparut imaginea unui mic alien. Stiti voi: ochii mari si negri, fata ovala, trei degete la mana (si poarta tricou cu "Take me to your dealer"). Cumva, si-a gasit si el locul in lumea biodigitala a lui Lain.

In concluzie, eu cred ca merita vazut, desi initial am Shift+Del totul dupa primele 4 min din episodul 1, zicand "Chestia asta este prea ciudata. Si nu-mi plac stalpii aia cum se uita la mine". Nu sunt decat 13 episoade, asa ca nu va faceti griji.

Nota: 9.25
Recomandare: este un dementia "cuminte" :)

vineri, august 04, 2006

Blue Submarine No. 6

Blue Submarine No. 6 anidb

Introducere
Chiar cand incepusem sa ma obisnuiesc cu modul de desenare folosit in atatea seriale... mi s-a intamplat sa dau si peste asa ceva :). Mai exact, este vorba de o miniserie de 4 OVA, realizata aproape in intregime din CG, de catre Gonzo, in 1998-2000. Tot ei au mai lucrat si la Gate Keepers, Final Fantasy Unlimited, Hellsing, Chrno Crusade, si alte serii cu care ne-am mai intalnit, dar abia acum am vazut ce poate face grafica randata dintr-un serial. Mi-a adus aminte de Starship Troopers, cu toate ca nu e genul anime, dar tehnologia e la fel de complicata, iar luptele subacvatice au fost ceva nou pentru mine.

Poveste
Oamenii au reusit in sfarsit sa distruga toate vechile orase, care sunt acum scufundate mai mult sau mai putin sub oceanul ce a acoperit intreaga lume. Pe langa acest lucru, rasa umana e amenintata de razboiul cu niste animale inteligente ce au fost create parca pentru a-i distruge, iar acest razboi se poarta de cativa ani in adancurile apelor, cu ajutorul submarinelor.

Ultima speranta a omenirii se afla intr-o flota de submarine, din care face parte si Nr. 6, iar echipajul sau solicita ajutorul lui Hayami, un fost pilot devenit intre timp mercenar. La insistentele tinerei Kino, cel mai nou pilot de pe No. 6, Hayami decide sa mai dea o sansa omenirii care l-a dezamagit pana acum, si sa lupte alaturi de vechiul sau echipaj. Dar va afla mult mai multe decat a crezut ca stie despre ciudata rasa inamica...

Personaje
Tetsu Hayami
Hayami este enervant prin atitudinea sa fata de el insusi si fata de lume: un mercenar retras din flota, care traieste izolat, fara un scop anume in viata, si si-a dedicat timpul liber recuperarii diverselor lucruri de pe fundul marii, in schimbul banilor. Apartamentul sau este degradant, prin atmosfera creata de gramezile de lucruri apartinand "trecutului" omenirii: reviste, casetofon, radio, manechine... Dar acest ex-pilot inca mai gaseste in el o raza de speranta, si nu e insetat sa ucida, chiar daca are de-a face cu inamicii rasei umane. Cand o intalneste pe Mutio, dupa un schimb de rachete ca intre doi piloti inamici, el incepe sa inteleaga ca poate ambele rase se inseala in decizia lor de a se razboi.

Mayumi Kino
La cei 18 ani ai sai, Kino este cel mai tanar pilot de pe nava Blue No. 6, iar asta o face cateodata sa actioneze fara sa gandeasca la consecinte, si chiar sa fie o adevarata militanta a razboiului. Pentru ea nu conteaza decat un lucru: parintii ei sunt morti, iar orasul ei sub apa. Singurii vinovati de acest lucru sunt cei din rasa cealalta, asa ca i se pare natural sa vrea sa-i extermine fara nici o remuscare. Cunoscandu-l pe Hayami, totusi, Kino incepe sa vada ce-i lipseste ei, si anume experienta razboiului, durererii si deznadejdii, lipsa sperantei intr-o lume mai buna. Kino e exact opusul lui Hayami: crede cu tot dinadinsul ca o data exterminati cei din rasa inamica, oamenii vor reconstrui totul, si totul va reveni exact cum a fost inainte.

Mutio
Este una din locuitorii oceanului, care se impart de fapt in mai multe rase diferite, dar care se inteleg intre ele, in mod ciudat. Mutio era pilot, iar cea mai interesanta parte este ca submarinele de care dispun ei sunt... fiinte vii, care pot gandi si vorbi, care seamana cu niste balene mai ciudate. Inteligenta lor este la fel de avansata ca a oamenilor, iar instinctul de ucidere e foarte dezvoltat, in stare initiala, dar Mutio ajunge si ea la aceeasi concluzie la care ajung si alti prieteni de-ai ei: nu cumva putem trai alaturi de oameni, fara a-i distruge?

Grafica
Avem de-a face cu scene CG, iar partea de lupta este in intregime facuta asa, pe cand peisajele si personajele sunt desenate de mana. Stilul e foarte interesant, iar universul post-apocaliptic e unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut: chiar daca ideea scufundarii intregii lumi in apa nu e noua, artistii grafici au reusit sa faca acest lucru sa arate bine. Cele mai interesante scene sunt cele in care apare Hayami, si care infatiseaza cladirea distrusa, un port, si peste tot... apa verde :). Piata din port pare luata din Final Fantasy 7, si sunt destui oameni in acele scene, ca sa aiba cine fugi ingrozit in toate partile, cu motion blur. Alte scene au mult mai putini oameni, deci mai putina panica generala.

In rest, luptele subacvatice sunt duse cu tot arsenalul din dotare: particule (foarte multe bule de aer, stropi de apa), explozii randate pe calculator, motion blur, glow-ul balizelor, iar navele arata excelent. M-a deranjat oarecum faptul ca nu am avut decat o versiune encodata la rezolutie minuscula, dar asta este. Instrumentele de bord de la navele pilotate arata mereu fascinant, cu luminitele, mini radarurile, si toate chestiile frumos colorate pe care ne-am astepta sa le vedem acolo.

In ceea ce priveste personajele, Mutio si Hayami sunt cel mai bine desenati. Kino e tunsa aiurea, si nu iti poti da seama dupa fata ei daca e fata sau un baiat foarte tanar, dar probabil asta a fost si intentia, pentru a o face sa arate mai controversata atat fizic, cat si mental. Hayami este impresionant prin ochii sai, care tradeaza tot felul de expresii si stari de sine ale sale (va recomand scena cu propunerea sa pentru Kino, si cea cand descopera "adevarul" despre specia inamica). Bricheta sa de la gat, tigarile pe jumatate mototolite si expresia sictirita sunt trademark-ul sau, cat pentru Mutio, cea mai frumoasa poza a sa e cu pestele zbatandu-i-se in dinti :P.

Dupa cum se poate observa, grafica poate ca scartaie pe alocuri, dar sunt si scene care impresioneaza, chiar daca sunt desenate in mod obisnuit, cum ar fi cea a "copacului", sau satului animalelor.

Sunet
Serialul asta este mai special, in sensul ca nu are OP, ci doar ED, care se numeste "Mina soko ni Nemure" si e cantat de "The Thrill" featuring Yukarie. Va recomand sa-l ascultati, pentru ca e placut, si se potriveste cu tonul serialului.

Sound director este Yota Tsuruoka, pe care l-am mai intalnit pe la Air, Appleseed, Boogiepop Phantom, Chrono Crusade, DNAngel, Gate Keepers, Girls Bravo, Samurai 7, Hellsing, Shuffle! ... Foarte cunoscut, nu? Va anunt de pe acum ca va va placea muzica de la acest serial, pentru ca e o combinatie intre acorduri de jazz, si ceva soul, cu tobe. La inceput mi s-a parut ca suna foarte invechita, pentru ca nu mai sunt seriale cu acest gen de muzica in prezent, dar dupa cateva torpile care au lovit, deja imi placea prea mult.

Kevin Turner este responsabilul cu muzica si efectele audio, si este destul de nou in breasla, pentru ca nu are prea multe la activ. Totusi, munca sa de la acest serial si Ah! My Goddess OAV ma face sa cred ca se pricepe foarte bine :).

Impresii
Sa dezvalui putin secretul? Serialul acesta este un fel de "Insula Dr. Moreau" in varianta anime. Nu va asteptati totusi sa vedeti acelasi fir al povestirii, dar ideea e, in mare, identica. Si asta este ce face din povestea acestui serial una ce merita a fi vazuta. Pe de alta parte, si actiunea e foarte incitanta, mai ales pentru muzica, desi eu am avut senzatia aceea de "vechime" a stilului, atunci cand am auzit prima oara acorduri de Jazz.

Poate ca totul ar fi fost mai frumos daca seria era mai lunga, pentru a permite introducerea de side-stories pentru personajele intermediare. Firul povestirii se putea complica putin pe partea relatiilor dintre cele doua specii, iar mie mi s-a parut ca in serial nu e exploatat suficient de mult acest lucru. Pe de alta parte, este vorba doar de o serie de OVA-uri, care ar fi putut fi transformata si in serial de 26 episoade, daca Gonzo considera ca merita atentia. Probabil ca gasisera altceva intre timp >:).

Personajele sunt interesante, dar nu evolueaza cine stie cat, avand in vedere cat de repede se termina povestea. Totusi, am indragit cateva, printre care pe Mutio si pe... comandantul Blue Sub No. 6, care isi intoarce mereu sapca atunci cand se pregateste de o lupta, de parca ar fi un rapper. Check it out, yo!

In concluzie, daca vreti sa vedeti o poveste intriganta, sa ascultati putina muzica "veche", si sa vedeti efectele CG ale anilor 2000, acesta este serialul de care aveti nevoie. Iar implicatiile filosofice ale razboiului nu sunt nici ele de neglijat, serialul abordand si aceasta problema morala.

Nota: 8.39/10
Recomandare: Nu va lasati amagiti de tendinta antica a graficii CG. Povestea este buna.