Serial Experiments Lain

Serial Experiments Lain anidb

Introducere
Va mai aduceti aminte de SoulTaker? Cei de la Pioneer LDC si Tatsunoko Pro au mai lucrat impreuna si cu cativa ani inainte, scotand Serial Exp Lain in 1998, care este un alt exemplu de serial dementia relativ reusit. Nu de alta, dar la el a mai colaborat si TV Tokyo, cunoscuti pentru seriile DNAngel, Naruto, .hack//Root, Bleach, School Rumble. Cu toate acestea, nu am remarcat nicaieri vreo influenta comica, asa ca, la fel ca in cazul oricarui serial dementia, sfatul e sa va pregatiti dinainte cu inghetata/popcorn si sa sperati ca veti intelege ce se intampla in jur, pana la sfarsitul serialului. Spre deosebire de alte creatii de acest gen, serialul de fata e mai mult psihologic si filosofic decat sangeros :).

Poveste
Lain este o eleva demodata, care aproape nu are deloc prieteni, si care aparent nu are nici un scop in viata ei plictisitoare. Totul incepe sa o ia razna atunci cand o colega de-a ei se sinucide, iar apoi apar emailuri trimise de catre ea, cu toate ca este fizic imposibil. Mai mult, se petrec o serie de lucruri ciudate, care ii schimba perceptia despre lumea reala si despre Wired, marea retea la care este conectat tot mapamondul. Incetul cu incetul, Lain devine absorbita de experienta ei prin retea, si ia legatura cu tot felul de personaje misterioase, incercand sa afle mai multe despre ce se intampla cu ea si in jurul ei. La urma urmei, informatia este cel mai pretios lucru din lume.

Personaje
La partea de personaje, nu prea sunt multe de spus, pentru ca Lain acapareaza tot firul povestirii. Lain pare foarte detasata de lumea inconjuratoare, si tot timpul are pauze de gandire, si pana sa vorbeasca ceva. Tatal ei este mai receptiv la dorintele lui Lain, dar in rest, parintii parca nici nu ar exista langa ea, iar atmosfera de familie este foarte ciudata. La prima vedere, Lain pare simpla, si prea proasta, dar apoi ramai pur si simplu impresionat cand o vezi citind carti tehnice, si incepand sa mestereasca cu surubelnita prin calculator. Secretul il veti afla dupa cateva episoade.

Grafica
Dupa cum am mentionat la inceput, serialul dateaza din 1998, deci va puteti astepta la o superba grafica... in 40 de culori :P. Nu e chiar asa de rau, si avand in vedere ca genul dementia presupune ca se folosesc din greu umbre, si fel de fel de combinatii aiurea de culori, serialul arata foarte bine. Totul arata foarte simplu: de la personaje, si pana la decoruri, toate desenate de obicei cu un simplu fill de culoare. Am spus "de obicei", pentru ca majoritatea scenelor interesante din dementia nu pot fi deloc incadrate in categoria "obisnuit". Si astfel, veti vedea cateodata efecte de plasma in peisaje, pentru a reda radiatiile electromagnetice, care dupa cum stim, <> fi vazute cu ochiul liber si distorsioneaza imaginea in cel mai inspaimantator mod cu putinta >:). Iar asta e doar cireasa de pe tort. Exista si secvente filmate pe strada, cu oameni reali, si decoruri reale, dar editate apoi pe calculator, care sunt mixate in grafica intunecata din serial, totul dand peisajelor acel gloomy look pe care il asteptam.

La partea de efecte speciale, am mentionat deja acea plasma omniprezenta, realizata in culori menite a te zgaria pe retina (rosu langa verde si albastru), dar apare si fumul, efecte de glow, si multe scene sunt iluminate intr-un mod nenatural, facand contraste intre ferestrele puternic iluminate si restul incaperii, in care de-abia se disting peretii. Mi-a placut in special scena cu iluminarea portocalie, si cea cu petele rosii care plutesc peste tot unde sunt umbre, inclusiv stalpii telefonici.

Personajele sunt imbracate aproximativ la fel tot timpul pe parcursul serialului, si in mod ciudat, doar Lain isi schimba hainele, alternand intre uniforma, pijamaua ei fluffy de ursulet, bluza roz de mers prin oras si camasa de noapte alba. Ochii sunt desenati intr-un stil diferit de restul serialului, iar pupilele reflecta lumina cateodata, sau pur si simplu, sticlesc. Parul personajelor arata cam jalnic, totusi, si doar Lain e binecuvantata de o suvita legata cu un snur. In rest, nimic special. Mai merita atentie si oamenii in negru, care sunt desenati cu totul aparte, prilej cu care veti vedea si efectul de laser-target.

Sunet
Coloana sonora scartaie, si nu la sensul propriu, ci pur si simplu este slaba. Dar nu tot timpul, si voi mentiona inca o data scenele cu stalpii telefonici, si cu bazaitul lor funebru. La acest capitol, efectele sonore sunt foarte bune, si apar tot felul de bazaituri de monitoare, coolere si lumini, care fac deliciul scenelor thriller. Mi-a placut, in schimb, OP-ul care este cantat de Boa, si se numeste "Duvet", iar cantecul a fost compus de Jasmine Rodgers. ED-ul se numeste "Tooi Sakebi", cantat de Nakaido Rei'ichi, dar mi s-a parut mai slab, in comparatie cu OP-ul.

Am vrut sa-mi satisfac curiozitatea de a vedea cine a fost distribuita pentru vocea lui Lain, si surpriza a fost draguta: Kaori Shimizu a interpretat si pe eroina din Boogiepop Phantom. Sound director a fost Yota Tsuruoka, care a inceput deja sa fie un nume pe care il recunosc usor (Samurai7, RahXephon, Boogiepop Phantom, Air, DNAngel, Girls Bravo...).

Impresii
Ati avut vreodata impresia ca sunteti... urmarit? Probabil ca asa si era. Pentru ca stalpii telefonici din Japonia sunt evil. Pure evil. De ce? Nimeni nu stie, dar e suficient sa urmariti scenele cu stalpii si firele telefonice si veti intelege despre ce e vorba :)). Vorbind serios acum, s-a insistat foarte mult pe acest aspect de ciudat si de teama, si mi s-a parut ca le-a iesit perfect.

Pe de alta parte, serialul pare ca aduce si un alt mesaj, referitor la timpul petrecut "Wired" in retea, si la calculator, implicit. In ceea ce priveste nota acordata, orice serial din genul dementia devine foarte interesant din momentul in care chiar ai inceput sa intelegi despre ce a fost vorba in ultimele 10 episoade :). Dar acesta mi s-a parut mai reusit pentru faptul ca tot ce se intampla pare destul de plauzibil, iar la un moment dat au aparut cateva elemente istorice reale in storyline care s-au legat foarte ciudat de eroina noastra. Sincer sa fiu, partea aceea mi s-a parut o tentativa de a da un aer de tehnologie complicata serialului, care oarecum intra in contradictie cu felul in care arata echipamentele folosite. Mai mentionez si faptul ca am facut "ochii cat cepele" atunci cand din senin a aparut imaginea unui mic alien. Stiti voi: ochii mari si negri, fata ovala, trei degete la mana (si poarta tricou cu "Take me to your dealer"). Cumva, si-a gasit si el locul in lumea biodigitala a lui Lain.

In concluzie, eu cred ca merita vazut, desi initial am Shift+Del totul dupa primele 4 min din episodul 1, zicand "Chestia asta este prea ciudata. Si nu-mi plac stalpii aia cum se uita la mine". Nu sunt decat 13 episoade, asa ca nu va faceti griji.

Nota: 9.25
Recomandare: este un dementia "cuminte" :)