I Can Hear the Sea

Umi ga kikoeru anidb ann
I Can Hear the Sea

Introducere

Studio Ghibli este cel mai important studio in domeniul anime-urilor, si proababil al doilea dupa Disney in animatie in general. Ghibli e aproape sinonim cu Miyazaki - cu cateva exceptii, toate filmele Ghibli au fost regizate de acesta. Ei bine, aceasta este una din exceptii - I Can Hear the Sea este regizat de Tomomi Mochizuki. Asa ca intrebarea e... e Ghibli Ghibli cand nu e Miyazaki?

Subiect

Umi ga kikoeru este o drama, in esenta. E interesant ca parca foarte putine anime-uri sunt pur si simplu povesti normale, fara magie, monstrii, roboti sau alte elemente fantastice, si acesta e unul dintre ele. (Nota: ele nu sunt atat de putine dar nu sunt printre cele mai populare). Pe de alta parte, unul dintre anime-urile mele favorite, Mimi wo Sumaseba, este unul din ele. Tot un Ghibli (dar Miyazaki). Deci am pornit cu sperante mari si la acesta.

Filmul ni-l prezinta pe Taku Morisaku, dintr-o perspectiva memorialistica. Taku este foarte bun prieten cu Matsuno, dar nu relatia lor este cea mai importanta in film ci relatia celor doi cu o fata, Muto Rikako (Ca sa vezi cat m-am obisnuit cu limba japoneza, abia spre sfarsitul filmului mi-am dat seama cat de amuzant e in romaneste cand o striga pe fata "Muto!"). Rikako s-a mutat in Kochi din Tokyo si e deseori in centrul atentiei in scoala, desi nu mereu in sens bun. Pe parcursul filmului Taku arunca o privire putin nostalgica asupra momentelor importante din acei ani.

Animatie

Ce pot sa spun despre cum arata Umi ga Kikoeru? Principalul sentiment a fost de altfel. In mod sigur nu arata ca un Miyazaki (se stie ca acesta, desi nu se ocupa in principiu de desenat, decide cum arata personajele si scenele importante). Stilul e un pic diferit chiar de stilul anime clasic - nu as putea spune daca mai bine sau mai rau, dupa ce m-am obisnuit nu mi-a displacut. Pe de alta parte animatia a parut un pic greoaie, nenaturala, in special la unele miscari.

Trecand peste asta, filmul este foarte bine realizat grafic. Personajele nu ies in evidenta in majoritatea scenelor - fundalurile se "amesteca" cu prim-planul intr-un mod mult superior majoritatii anime-urilor. Parca mai bine ca multe Ghibli-uri, dar pe de alta parte, scenele urbane rareori sunt impresionante in sine, ceea ce, dupa parerea mea, e bine in acest film. Drama vine din altceva, si o imagistica care sa-ti ia ochii poate ar fi daunat.

Sunet

"Vocile sunt bine interpretate - nimic mai putin decat m-as astepta. Pacat ca nu cunosc suficienta japoneza pentru a distinge diferenta de accent dintre Taku si Rikako. Tokyo-ben, dialectul japonez vorbit in Tokyo (si deci si de Rikako) pare pentru Taku si ceilalti provinciali arogant si superior.

Nu stiam inainte de a vedea filmul cine a realizat muzica, dar mi-am dat seama pe parcurs ca nu poate fi Hisaishi (care e un fel de Miyazaki in domeniu pentru Ghibli). Nu pot sa spun ca muzica e prost realizata, dar nici nu m-a impresionat. Iar acesta era tipul de film in care muzica poate avea un efect extraordinar.

Analiza si Critica
[exista posibil ceva spoiler-e dar nu atat cat sa va strice placerea de a vedea]

Ce pot sa spun despre acest film este ca pur si simplu nu mi-au placut personajele. Stiti cum uneori nu poti sa suporti un personaj dintr-o carte sau un film? Ei asa a fost aici, dar cu majoritatea personajelor. Rikako cel putin reuseste sa fie foarte enervanta, dar poate ca aici e intentionat facuta asa, de-asta putina lume o "suporta". Dar nici Taku nu-mi place - nu stiu ce nu-mi place la el exact, desi m-am gandit la asta, dar nu-mi place. Matsuno este ceva mai ok, si unele personaje secundare sunt chiar simpatice, dar per total, pe parcursul filmului nu reusesc sa ma atasez de personaje si sa le apreciez suficient.

Desigur, asta e foarte subiectiv. Poate ca o fata nu ar gasi-o enervanta pe Rikako, pentru ca poate un motiv pentru acest sentiment este ca e un exemplu pentru "fetele nu pot fi intelese". Cel putin de baieti. Astept orice comentarii cu privire la asta, chiar sunt curios daca altcineva a apreciat aceste personaje.

In rest povestea e oarecum reusita, macar prin faptul ca nu cade in cliche-urile traditionale (scuzati lipsa accentului). Momentele se succed in ordine cronologica si, desi multe sunt interesante in sine, uneori ai o puternica senzatie de lipsa de poveste globala. Nu simti o intriga, un scenariu al filmului care sa... "ghideze" filmul. Dar din nou, asta poate fi intentionat - ai aceasi senzatie de confuzie si necunoscut ca in viata reala, mai ales in astfel de probleme amoroase si mai ales in liceu.

Concluzie

Deci mi-a placut? Pai, asa-si-asa. Nu l-as mai vedea odata dar, dar nici nu regret ca l-am vazut. A fost un fragment de viata interesant, si a fost un film diferit de ce am vazut recent.

As putea spune ca e filmul Ghibli pe care l-am apreciat cel mai putin - dar nu o luati in nume de rau. Totusi isi merita numele de Ghibli si e are meritele lui, deloc de neglijat.


Nota: 6/10
Recomandat: daca aveti chef de o drama realistica (neidealizata) despre dragoste, merita sa-l vedeti.