Samurai X: Reminiscence

Samurai X: Reminiscence anidb

Introducere
Cunoscut si sub numele de Rurouni Kenshin (Kenshin ratacitorul :P), seria aceasta contine de fapt 4 OVA-uri, si a fost lansata in 1999 de catre Studio DEEN, care a mai avut ca proiecte si Shadow Skill, DNA2, Patlabor, Samurai Deeper Kyo, desi la multe a fost doar la Financial Production :P.

Samurai X a fost primul anime pe care l-am vazut cand am ajuns la facultate, si a fost o revelatie pentru mine. Iar acum, dupa ce l-am revazut de cateva ori, tot mai reuseste sa ma surprinda, si in continuare va voi prezenta ce anume este atat de special la el :).

Poveste
Shinta, un baietel ajuns la negutatorii de sclavi, este salvat de la moarte de catre Seijuro Hiko, ultimul practicant al stilului Hiten Mitsurugi, si care macelareste toata banda de hoti ce atacase caravana lui Shinta. Pentru ca vede in el ceva deosebit, Hiko il ia ca student, si astfel il tranforma pe Shinta in Kenshin, care desi era doar un copil, stapanea o tehnica de lupta invincibila.

Kenshin pleaca impotriva vointei maestrului sau ca sa participe la Bakufu-ul ce avea loc in Japonia secolului 19, si sa ii ajute pe cei ce luptau impotriva Shogunatului, pentru *o lume mai buna*. Astfel, el ajunge cel mai de temut asasin din gruparea revolutionarilor.

Personaje
Cel mai important e Kenshin, pentru ca lui ii sunt dedicate de fapt OVA-urile, fara de care X-ul de pe obrazul sau ar fi doar o simpla cicatrice, pusa pe un personaj pentru a-l face mai cool.

Himura Kenshin
Initial a fost Shinta, un baietel plangacios. Apoi a devenit Kenshin, un maestru spadasin. Apoi devine Hitokiri Battousai, asasinul ce a facut curatenie prin Kyoto. Si in final ajunge - in serial - Himura (?) Kenshin the Rurouni, ce renunta la sabia sa -> de fapt, nu renunta, pentru ca isi ia o sabie cu taisul pe cealalta parte (sakabatou) care in mainile sale poate fi la fel de deadly, but hey... lumea obisnuita nu va afla asta niciodata.

Acest personaj este mereu manat de dorinta de a aduce un bine omenirii, chiar daca pentru asta trebuie sa devina asasin. Cu toate ca i se maturizeaza corpul, la adolescenta el inca mai are mintea unui copil, ce nu sesizeaza greselile de gandire pentru care Seijuro il abandoneaza. In final, va trebui sa descopere singur ceea ce Seijuro a incercat sa-i inoculeze prin mai multi ani de antrenament, pe care insa Kenshin i-a refuzat.

Povestea X-ului nu vreau sa o spoilez aici :P dar va voi zice doar ca liniile din X au fiecare insemnatatea ei. Iar Battousai devine cunoscut prin parul sau roscat si prin aceasta cicatrice, care va fi imitata de multe ori in serial :))

Seijuro Hiko
Este ultimul maestru al stilului Hiten Mitsurugi, o tehnica de lupta care e invincibila, si inzestreaza pe respectiv cu o putere nemasurata. Hiko joaca rolul de observator al lumii, dupa ce a renuntat la destinul sau de om de arme, si a hotarat sa se izoleze de problemele lumii inconjuratoare, ce nu pot fi rezolvate de un singur om, oricat de puternic ar fi el. Incearca sa-l invete aceste principii si pe Kenshin, dar da gres, iar Kenshin apuca si el acelasi drum plin de durere si suferinte prin care a trecut si Hiko in tinerete.

Tomoe
Este... well... I'm not saying >:). Va spun doar ca este si ea pe acolo, si joaca un rol foarte important, fiind si ea o portretizare a conditiei umane ale acelei epoci, dar pe care nu o va comenta Seijuro, ci un personaj secundar. Tomoe ajunge sa-l cunoasca pe Kenshin in imprejurari foarte... romantice (vezi poza), iar Kenshin se blocheaza gandindu-se daca ar trebui sa o omoare pentru ca l-a vazut ucigand pe cineva...

Grafica
E SUPERBA! In primul rand, apar idei pe care nu le-am vazut de multe ori puse in practica. De genul -> se stie ca e foarte greu sa realizezi niste flacari sau apa care sa arate bine si impresionant. Ce fac oamenii nostri? Iau secvente REALE cu flacari si apa, si le integreaza in film. Rezultatul e foarte bun, si veti vedea de multe ori scene in care elementele din fundal par mai reale decat ar trebui sa fie :P.

Pe langa scena cu taciunii care ard, si apa marii ce se loveste de pietre, mai e o secventa, dar de aceasta data totul e desenat, cand un pestisor se plimba prin apa in care sunt reflectate fetele personajelor. Totul e facut de mana de aceasta data, si rezultatul e la fel de impresionant...

Pentru ca am pomenit de realismul grafic, un alt aspect care mi-a placut foarte mult a fost ca au acordat atentie deosebita armelor, ce sunt realizate cateodata atat de realist, incat ai zice ca e o poza la o sabie reala. Scenele mele preferate sunt cele cu sabia scapata in ploaie, si pe care se vad stropii de apa cum curg, si cele in care licuricii sau luna lumineaza taisul :P.

Un alt lucru la care s-a acordat atentie sunt luptele, in care va puteti astepta sa vedeti galeti intregi de sange cum zboara in toate partile. Nu e ceva gen Kill Bill, sau sange sub presiune :P (laws of anime), ci pur si simplu foarte multi sunt taiati in bucati, uneori complet in 2 (scena intalnirii dintre Kenshin si Tomoe). Chiar si asa, sangele are o textura distincta fata de ce am mai vazut, se intinde, manjeste pielea, etc, si topeste zapada (desi imaginea topirii mi s-a parut ciudata, pentru ca pare tweakata aiurea in Photoshop :P).

Personajele sunt desenate cu culori destul de spalacite, si singurele lucruri care sunt colorate viu sunt peisajele. In rest, totul pare manjit de sange, si atins de drama generalizata a seriei. Tomoe pare cateodata prea alba la fata, recunosc, dar de vreme ce e asemuita cu "white plums", she's supposed to be like that. In rest, imi place modul de desenare al lui Kenshin, desi in serial arata mult mai bine, in special cand devine el "serios" si are scanteile acelea in ochi. In OVA-uri, Kenshin e la inceputul carierei de spadasin, si fiind angajat pe post de asasin, incearca sa fie impasibil la ce face, asa ca privirea sa e in gol, si ii lipsesc scanteile acelea. Don't worry, folks, you'll get to see them >:)

In rest, Seijuro e imbracat cel mai bine, de departe, si veti afla in serial ca mantia sa e de fapt mostenita de la maestru la elev. Il veti vedea si pe Kenshin cu mantia lui Seijuro, care e de 2 ori mai larga decat el :)). In rest, mi-a placut faptul ca toate scenele de lupta sunt rapide, Seijuro despicand oameni in 6 frameuri in film, iar daca observati atent, nu vedeti niciodata mai mult de o licarire de sabie. Asta nu se aplica decat la cei cu skill godly :P cum e Seijuro si Kenshin, sau... Saitoh de la Shinsen Gumi (fiti atenti la scena luptei cu Kenshin, pentru ca in serial vor avea ocazia sa lupte iar ca pe vremuri). Ce e de observat -> personajul principal e si de aceasta data *special* prin faptul ca are parul rosu.

Peisajele sunt si ele uimitoare, chiar daca e vorba de o simpla padure -> detaliile ce tin de modul in care cad fulgii de zapada, sau florile din prim-plan care sunt blurred ca sa fie focusul pe fundal, si restul scenelor de acest gen fac deliciul acestor OVA-uri. Cateodata, in timpul luptelor se sacadeaza imaginea, sau in timpul flashback-urilor lui Kenshin, in care vede campia plina de cadavre, si alte imagini artistice intr-un mod funebru. Apare si o urma de simbolism, in general asociata petalelor de flori.

Sunet
Sunetul este orchestrat, si avem trombon, trompeta, percutie, oboi, fluier si corzi, iar Takashi Kodama a avut grija sa avem parte de melodii dramatice care sa accentueze dezechilibrul sentimental al lui Kenshin, si de melodiile pline de dinamism din timpul luptelor. Personal, mi-au placut efectele speciale din timpul luptelor, inclusiv strigatele de lupta -> Kenshin mai tipa cate un "Hai!" inainte sa despice pe cineva in doua, se aud distinct sabiile legate de lanturi, sunetul oaselor rupte, si al ploii care spala totul.

Si acum vine surpriza... Vocile in varianta engleza suna aiurea! Shinta are o voce prea feminina, iar Kenshin vorbeste prea ciudat in punctul culminant al OVA-urilor (va veti da seama). Seijuro pe de alta parte, are voce de oracol omniscient, care stie deja ce se va intampla in viitor cu omenirea... De aceea, pe cat se poate, ignorati dialogurile pe unde este cazul. Pentru ca e o sursa sigura de nervi.

Ending theme-ul se numeste "Quiet Life" si e realizat de Taku Iwasaki, dar nu mi s-a parut prea impresionant, pentru ca suna prea melodramatic :P Mi-a placut mai mult muzica din filme.

Impresii
Daca va veti uita la nota acordata, veti ramane foarte surprinsi, mai ales cei care ma cunosc, si stiu ca am laudat aceasta serie de nenumarate ori. Si am mai mentionat si ca OVA-urile sunt mult mai reusite ca serialul... Totusi, are nota 7, deoarece replicile moralizatoare si de meditatii asupra conditiei umane sunt enervante. Intr-adevar, ele ilustreaza foarte bine niste adevaruri ale acelei epoci, dar modul in care sunt spuse, cu detasare totala si un ton impersonal, nu pot decat sa starneasca rasul sau nervii spectatorului.

Daca nu ma credeti, atunci asteptati sa-l auziti pe Shinta cum judeca exact ca un adult situatia in care se afla, sau pe Seijuro cum comenteaza destinul uman in inceputul primului OVA. In rest, totul e superb, iar drama traita de Kenshin este memorabila. Plus, skillul lui cu sabia e prea uimitor pentru a nu-l indragi. Iar morala e sublima: pana si un asasin poate invata sa traiasca o viata normala, in armonie cu sine insusi si cu inima deschisa.

Partea buna a lui Kenshin e ca lupta impotriva destinului sau de asasin, dar in tot acest timp nu realizeaza ca face exact lucrul din cauza caruia Seijuro a renuntat sa mai predea mai departe stilul sau de lupta. Bineinteles, nu mi-a placut faptul ca Seijuro il abandoneaza, dar pe de alta parte, acela era unicul mod prin care Kenshin ar fi ajuns sa inteleaga de ce era gresit modul in care el judeca oamenii. In caz ca nu ati prins ideea din aceste OVA-uri, personajele din ele nu sunt zei sau alte fiinte supranaturale, ci oameni. Al caror destin final este sa si moara. Desi e putin spoiler (deh :P), in final Kenshin reuseste sa schimbe ceva in modul de gandire al oamenilor, iar Seijuro va fi acolo sa comenteze acest lucru :D.

Asadar, aceste 4 OVA-uri mi s-au parut cele mai placute, atat din cauza graficii lor care exploateaza idei diferite de ce am vazut pana acum, cat si din cauza faptului ca au reusit sa redea atat de bine drama sufleteasca si cateva probleme ale gandirii din acea epoca. In plus, contine si unele din cele mai bine realizate scene de lupta intre samurai, chiar daca violenta e dusa la extrem, cu balti de sange pe oriunde se lupta Kenshin.
Mai exista 2 OVA-uri, Reflection, dar nu va recomand sa le vizionati, din cauza starii generale de tristete ce abunda la tot pasul, si pentru ca aflati sfarsitul povestii lui Kenshin, care desi frumos, e foarte trist :*(.

Nota: 7/10.
Recomandare: enjoy the fights, ignore the dialogs.