Introducere
Ca de obicei, voi incepe review-ul (in acest caz Double Review-ul) prin expectantele mele de la acest anime. In primul, trebuie sa stiti ca este unul dintre anime-urile pe care nu le-am cercetat nici macar o secunda inainte de a le vedea – Gabi mi l-a dat cu mesajul ca trebuie sa-l vad... si cam atat. A fost chiar misterios cu privire la daca e bun sau nu – doar “trebuie sa-l vad”. Titlul... nu l-am bagat in seama. Continutul unui anime si titlul acestuia nu au absolut nici o legatura, dupa cum sper ca v-ati prins pana acum... Ma rog, exista unele reguli... de obicei daca titlul contine “vampire” sau “blood” e cu vampiri, si asa mai departe. Dar cu un titlu ca “Paradise Kiss” ma asteptam la orice – intre hentai si dementia – si totusi, cumva, serialul m-a luat prin surprindere. Cum? Vom vedea mai jos...
Ceea ce vreau sa precizez este ca Paradise Kiss e facut de studiourile Madhouse, si stim cu totii ce inseamna asta >:) (sunt renumiti pentru Vampire Hunter D, Record of Lodoss War, Ninja Scroll, Trigun, Metropolis, Chobits, Tokyo Godfathers, Tenjou Tenge, Black Lagoon, si sunt sigur ca lista va continua si in viitor cu alte proiecte interesante si apreciate de publicul din toata lumea). Seria are 12 episoade, si face parte din genul Romance, dar eu consider ca este vorba de mai mult decat atat. Dupa ce veti viziona primele episoade, veti descoperi ca e mai interesant decat suna titlul, care este numele unei case de moda. Restul va las sa descoperiti singuri...Poveste
Povestea este centrata in jurul unei eleve, Caroline, care este remarcata de o trupa de designeri, si i se propune sa fie model si sa le prezinte creatiile. Initial, ea respinge aceasta idee, mai ales dupa ce il vede pe Arashi, un punkhead cu piercing-uri, care alerga dupa ea. Dupa ce lesina la vederea lui Isabelle, care era imbracat (este baiat de fapt) ca o vaduva, Caroline ajunge in "atelierul" designerilor, care va deveni locul lor de distractie pentru urmatoarea perioada din viata ei.
Ea se imprieteneste destul de repede cu Miwako, sora mai mica a unui renumit designer de haine, si este impresionata puternic de George, care era managerul intregii echipe, si cel care se ocupa de designul tuturor creatiilor ParaKiss, propria lor marca de imbracaminte. Impreuna cu ei, Caroline isi va petrece perioada de dinainte de examene, si in cele din urma, va trebui sa aleaga ce drum va urma in viata. Tot acum este si timpul pentru o mica poveste de dragoste, moment in care isi lasa inima sa-i decida urmatorii pasi pe care ii face...Gabi a uitat sa va spuna ca de fapt, numele elevei din povestea de mai sus este Hayasaka Yukari. Miwako ii pune numele de Caroline, pentru ca fata refuza sa ii spuna cum o cheama, si numele i se potriveste la fix. Pe parcursul serialului, unele personaje o vor striga Yukari, altele - Caroline, lucru de altfel legat de lumea "dubla" in care se invarte fata.
In orice caz, daca vi se pare ca rezumatul de mai sus e un pic vag cu privire la ce se intampla in serial, credem ca e mai bine asa. Serialul are cateva suprize si nu am vrea sa le pierdeti (Gabi a zis ca nu vrea sa spoileze prea mult de data asta).
Grafica
Stilul grafic al acestui anime este putin diferit de stilul anime “clasic”, in special la nivelul personajelor. Acestea au trasaturi mult mai apropiate de realitate – dar ce e si mai important – au multe trasaturi. Fetele personajelor au mai multe linii decat suntem obisnuiti din alte anime-uri – si, dupa cum veti vedea, acest lucru le sporeste expresivitatea. Avand mai multe linii pe care sa le schimbe, animatorii pot reprezenta semnificativ mai multe tonuri emotive, daca le pot spune asa. 
Calitativ, desenatorii personajelor fac o treaba exceptionala. Personajele sunt desenate aproape perfect coerent – indiferent de unghi, pozitie sau chiar coafura si haine. Aceste ultime doua elemente sunt de mentionat in mod special. Atunci cand un personaj isi schimba aranjamentul parului, ramane perfect recognoscibil dar e in acelasi timp profund diferit – cam ca in realitate. In ceea ce priveste vestimentatia personajelor, avand in vedere si subiectul, Paradise Kiss impresioneaza: majoritatea personajelor isi schimba hainele foarte des (cum ar fi si de asteptat de la ei), iar hainele (si accesoriile!) lor sunt extraordinar desenate. O exceptie aici ar fi abordarea simplista de aplicare a unor pattern-uri de haine, dar acesta este un defect minor.
La celalalt subcapitol definitoriu grafic, fundalurile, Paradise Kiss este undeva la un nivel mediu. Fundalurile sunt in general bine lucrate si ocazional frumos detaliate – dar rareori impresioneaza. Nu am intalnit sindromul anime-ului de buget scazut (fundal din patru linii si un gradient) dar nici ceva comparabil cu un Ghibli sau, in general, un film anime de buget mare. Ca si in subiect – accentul cade pe personaje, nu pe fundal.
Dintre particularitatile grafice ale serialului, ar fi de mentionat trei. In primul rand, efectele de focalizare si defocalizare – in general bine folosite si nu exagerate, dar care apar mai mult in primele episoade. In al doilea rand schimbarile de stil – in momentele de soc (de obicei de natura amuzanta), personajele sunt desenate intr-un mod simplificat si/sau exagerat – lucru care contribuie la aspectul comic al situatiei. Tehnica este folosita in multe anime-uri dar este mult mai pregnanta aici, avand in vedere stilul atat de diferit din restul timpului. 
In ultimul rand as vrea sa mentionez ceva ce veti observa din primul moment: la inceputul episoadelor (precum si la mijlocul lor), realizatorii ne prezinta niste imagini oarecum reale in care se misca animale fantastice animate – o gaselnita putin ciudata (si exagerata ca durata) la inceput – dar care dupa un timp devine un pretext bun pentru unele dintre cele mai intime ganduri ale lui Caroline. Pana la sfarsitul serialului veti ajunge sa indragiti aceste mici secvente.
Exista si aici cele doua stiluri de desenare - cel serios, si cel comic, in care personajele apar desenate ca niste caricaturi care le accentueaza acea trasatura a personalitatii ce le face unice. Trecerea de la un stil la altul nu se produce foarte des, dar e de efect. In rest, unele personaje sunt desenate foarte ciudat: de exemplu, Miwako, ce are aproape mereu desenate buzele ca un covrig roz inflexibil :), dar sunt si scene 
in care este detaliata atat de mult, incat pare cu mult mai matura decat este. Apoi, Arashi arata ca un punkhead autentic, si reinventeaza conceptul de piercing, folosind ace de siguranta. George este imbracat mereu la costum, iar cu palaria sa, uneori aduce a gangster din jocul Fallout (New Reno, anyone? - ii lipsea Tommy Gun-ul, dar in rest, arata perfect, inclusiv postura corpului).
Probabil cel mai mult m-a impresionat modul de desenare al Jaguarului lui George, care are niste reflexii impresionant realizate pe capota, iar scena din OP, cand el e la volan cu ochelari de soare si are acel guler cu pene negre la haina mi s-a parut cea mai reprezentativa pentru imaginea lui. La capitolul ciudatenii, Isabelle nu este femeie, dar arata foarte convingator (iar asta este doar un alt mod de a arata ca un artist este uneori foarte excentric).Fundalurile mi s-au parut sterse, si de fapt, asa arata tot orasul, fiind prezentat ca un loc aglomerat, unde oamenii zumzaie pe strazi fara sa-i intereseze ce fac restul din jur: veti vedea scene cu foarte multi oameni care fiecare alearga in alta parte, iar protagonistii nostri apar izolati, intr-o "mare de oameni". Iar culorile folosite, chiar si pentru copaci, sunt lipsite de viata, dinamismul fiind dat de hainele si coafurile eroilor nostri, care sar in ochi prin coloritul lor strident, diferit fata de tot ce e in jur.
Imaginile cu animale fantastice despre care vorbea Danutsu sunt amintirile lui Caroline, si sunt realizate in stil alb-negru, iar animalutele de pe fundal sunt probabil un simbol al visurilor sale de adolescenta. La inceput mi s-au parut foarte ciudate, pentru ca am vazut serialul dupa Serial Experiments Lain, si ma obisnuisem deja cu scenele dementia. E ceva unic, si le-am vizionat pe toate, pentru ca mai apar detalii despre viata ei.
Sunet
Coloana sonora a fost unul din lucrurile impresionante la acest anime, deoarece foarte rar am mai intalnit melodii atat de bine ritmate si antrenante. OP-ul si ED-ul se potrivesc perfect cu atmosfera si personajele din acest serial, iar de aceasta data, mi-au placut ambele. OP-ul se numeste "Lonely in Gorgeous" (faceti abstractie de traducerea mot a mot...), si este compus si cantat de Tommy february6 - un nume ciudat de scena pentru o fata, iar ED-ul se numeste "Do you want to", si e cantat de Franz Ferdinand. La capitolul voce, Marika Matsumoto o interpreteaza pe Miwako, si tot ea a interpretat si personajul Rikku din celebra serie de jocuri Final Fantasy (partea X si X-2). Vocea ei e cea mai remarcabila, pentru ca pare mult mai tanara decat este (22 ani).
Sano Hiroaki a fost Music Producer si pentru seria Jyu Oh Sei (un alt OP reusit), iar muzica a fost realizata de grupul The Babys, si cu vocea lui Narasaki de la Coaltar of the Deepers. In general, coloana sonora este alcatuita din muzica ambientala: o combinatie chitara sau pian, dar apar si scene cu muzica "mistica" de clopote. Aproape tot timpul veti auzi in locurile aglomerate zgomotul de oras, al oamenilor care vorbesc sau masinilor ce trec pe strada. In rest, cel mai des se va auzi heavy metalul pe care il asculta Arashi in atelier, si veti auzi pe final si "Balada lui Arashi", care desi nu pare decat un cantec nearticulat la chitara, e foarte miscator. Si nu vreau sa uit sa mentionez si sunetul pe care il face motorul de la Jaguarul lui George >:).Toate astea fiind spuse, nu am prea multe completari de facut. Intr-adevar OP este chiar ascultabil si foarte potrivit temei. ED-ul cantat de Franz Ferdinand a fost o surpriza. Franz Ferdinand nu sunt o formatie chiar asa de cunoscuta, dar totusi apar pe MTV ocazional si destul de des pe MTV2 (apareau, pe vremea cand prindeam acest post). Si in mod sigur nu sunt japonezi, ceea ce spune ceva despre bugetul serialului. In plus, melodia este bine cantata si bine integrata in serial.
Impresii/Analiza
Trebuie sa marturisesc ca o buna perioada de timp (vreo doua episoade) inca ma asteptam sa apara... ceva in serial. Monstri, o alta dimensiune, fantome, mecha, ceva care sa explice de ce acest serial venea din partea lui Gabi. Ei bine, in curand m-am convins – nu exista nimic de acest gen in serial. Pana la urma, serialul este despre primii pasi in dragoste ai lui Caroline, despre lumea modei si mai ales despre aventurile pe care multi dintre noi le traiesc chiar aici, in lumea reala – fara monstri si vampiri. 
Acestea fiind spuse – serialul are un public tinta clar feminin. Un asemenea subiect, mai ales vazut din perspectiva introvertita a unei fete cuprinse intr-un vartej de sentimente si intamplari, va impresiona cu siguranta majoritatea fetelor. Cu toate acestea, nu m-am plictisit la Paradise Kiss, ba chiar am urmarit la un moment dat 10 episoade consecutive, asa cum rar mi se intampla in zilele noastre. De ce? Cred ca cel mai bine va spun gandul care mi-a trecut de nenumarate ori prin cap in timp ce ma uitam la serial: “daca doar ar fi avut alt subiect”. 
Pentru ca, lasand la o parte subiectul, Paradise Kiss este un serial impresionant. Probabil in primul rand prin personaje. Personajele din Paradise Kiss sunt, fara indoiala, cele mai adanci, complexe si reale personaje pe care le-am intalnit intr-un anime. Sunt multe anime-uri pe care le iubesc – unele Ghibli-uri, seriale precum Air, sau spectaculosul Steamboy. Toate palesc in fata acestuia cand vine vorba de personaje. Yukito sau Misuzu din Air, Nausicaa sau Shizuku ale lui Miyazaki sau micutul Ray din Steamboy – toti par unilaterali, simpli, usor de explicat comparativ cu multe dintre personajele din Paradise Kiss. In parte comparatia pare un pic deformata avand in vedere varsta acestor personaje, dar fenomenul se mentine si la personaje mature din alte anime-uri. In mod ciudat, chiar si anime-urile “de personaje” sufera la acest capitol: acele personaje pe care ajungi sa le cunosti in zeci de episoade, sunt in general descriptibile in cateva randuri (vorbesc de caracter si personalitate - nu de lista de super-puteri). In al doilea rand, Paradise Kiss are un scenariu cu adevarat bine facut. Interesant dar credibil, previzibil cat sa il privesti confortabil, dar cu suficiente intorsaturi ca sa te tina in scaun. Si mai incredibil decat toate acestea – are un sfarsit realist si satisfacator. Cu riscul de a face acest review sa sune a Paradise Kiss vs. Anime – atat de rar vedem asta in anime. Poate nu atat de rar ca personaje adanci, dar totusi, rar.
Iar in al treilea rand, are stil. Sincer, sunt multe anime-uri care au stil – nu pot sa nu ma gandesc la zecile de anime-uri care in primele cateva episoade promit atat de multe. Majoritatea au stil, au ceva original care ma atrage, dar in curand se pierd. Pentru ca stilul nu este suficient pentru ca un anime sa fie bun. De-asta, Paradise Kiss are in primul rand personaje, in al doilea rand scenariu si in ultimul rand stil.Dupa atatea laude, s-ar putea sa va intrebati totusi de ce nu zece. As fi ipocrit daca nu as recunoaste ca in parte nota se datoreaza si faptului ca subiectul nu este dintre preferatele mele. Dar, din dorinta de a mentine acest review obiectiv, am incercat sa nu bag de seama acest lucru. Serialul este bun – dar totusi nu perfect. Realizatorii mi-au dat senzatia de nesiguranta in primul episod (poate si al doilea) – stilul inca parca nu era pus la punct. Serialul este mai ireal, mai plin de tranzitii fantastice, mai segmentat. Acest lucru se schimba (in bine) pe parcurs, dar la o revedere a serialului devine evident ca abia dupa episodul doi se “stabilizeaza” stilul.
In plus sunt cateva elemente presarate prin serial care nu se potrivesc, per total, atmosferei. Nu le voi enumera, pentru ca sunt fineturi si prefer sa vedeti serialul fara a fi influentati de perceptia mea (poate deformata), dar exista.
Nu vreau sa pun accentul pe elementele negative ale serialului – sincer, sunt minore si voi recunoaste valoarea atunci cand o vad. O explicatie mai completa a notei (din punctul meu de vedere!) o veti gasi la Concluzii.
In mod obisnuit, nu ar fi trebuit sa ma fi uitat la acest serial. Sa fim seriosi: un serial despre viata unei fete, fara sa aiba monstri, vampiri, samurai, ninja... oare ce anume ar putea fi atat de interesant? Paradoxal, mi-a placut foarte mult povestea si personajele, pentru ca rareori intalnesti asemenea extravaganta. Caroline pare o eleva model, si totusi ajunge sa se imprieteneasca cu un cu totul alt gen de prieteni decat cei pe care ii avea pana atunci. Asta mi s-a parut interesant, in principal pentru ca fiecare personaj are propriul sau stil de a fi unic.Din serial nu lipsesc nici scenele amoroase, care fac ca personajele sa para mai mature, in caz ca vocea nu e suficient de convingatoare (si sunt cateva cazuri). Trecand peste aceste detalii siropoase, si peste scenele socante de genul "-But weren't you gay?", singura diferenta pe care am observat-o eu in stil a fost spre sfarsit, cand devine din comic dramatic. Spre deosebire de alte serii scurte, aici sfarsitul nu a fost trantit in graba, si sunt recunoscator pentru acest lucru. Nimanui nu-i plac personaje introduse in ultimul episod doar de dragul finalului, sau intorsaturi de situatie prea abrupte.
Din punctul meu de vedere, acest serial nu putea lua 10. De ce? Probabil ca nu poti aprecia cu adevarat cat de bun e daca nu esti fata. Ca personaj principal, Caroline nu este... credibila. Si asta deoarece accentul cade prea mult pe George, care are ultimul cuvant de spus, iar vietile celorlalti ajung sa depinda de a lui. Experienta vizionarii serialului nu a fost la fel de intensa ca in alte cazuri: nu este suficient de dramatic ca sa simti ca vrei sa plangi, nici suficient de comic pentru ca sa razi pe burta. E un hibrid, care este facut sa-ti aduca aminte sa-ti urmezi intotdeauna visurile in viata.Am regretat ca nu am apucat sa-l vad pe Arashi cantand cu trupa sa, pentru ca ar fi fost un spectacol pe cinste: cred ca e prima data cand vad personaje care au ace de siguranta pe post de piercings. Si cum subiectul principal al serialului este moda, veti vedea multe "creatii" traznite. Ca o scena memorabila, veti vedea destul de des pe cea cu stalpul din fata casei lui Caroline, pe timp de noapte, si cu trei musculite ce se invart in jurul lui. E "motivul stalpului", asa ca nu puteam decat sa-l apreciez de fiecare data cand aparea. In rest, veti mai simti senzatia de "ireal" de fiecare data cand o vedeti pe Caroline machiata si pozand. E aceeasi impresie cu cea pe care o ai privind un manechin intr-o vitrina: cateodata il confunzi cu oamenii reali.
Concluzii:
Orice preferinte ati avea in materie de anime, cred ca ar trebui sa incercati si acest serial, si asta deoarece este altceva decat ce am vazut pana acum. Nu exista multe seriale in care personajele sunt persoane obisnuite, fara puteri speciale, si carora nu li se intampla decat ceea ce e normal in viata. E un fel de "viata din filmul despre viata bate filmul" :). Stilul este suficient de impresionant pentru a-ti mentine curiozitatea pe parcursul celor 12 episoade.Va puteti astepta inca de la inceput sa fie dramatic acest serial, pentru ca secventele de flashbacks de pe intro sunt facute special pentru asta. Muzica este probabil una dintre cele mai bune pe care le-am auzit pana acum, si cred ca rivalizeaza cu cateva soundtracks de la Bleach sau Naruto. Atentie insa la baladele create ad-hoc de un anumit personaj... You have been warned.
In acest serial apar atat de multe scene cu tenta sexuala, incat m-am intrebat daca nu cumva este varianta feminina de la genul ecchi. Cred ca ar fi iesit mai reusit daca nu se insista pe latura asta, dar atunci ar fi avut de suferit complexitatea personajelor. In fine, se poate trece cu vederea acest mic detaliu.
Acesta este inca un anime la care nu pot sa-mi dau seama ce gen de sfarsit a avut, deoarece scenaristilor le-a placut sa se joace cu emotiile celor ce il vizioneaza. Sunt cateva intorsaturi de situatie splendide, motiv pentru care povestea straluceste si mai tare, si per total, mi-a facut o impresie foarte buna. Acum pot sa ma intorc fericit la serialele mele cu ninja :).
Nu pot sa spun ca sunt in totalitate de-acord cu opinia lui Gabi cu privire la scenele sexuale. Aceste scene au o frecventa si intensitate in general la nivelul celor din orice film hollywoodian care se respecta. Dar spre deosebire de majoritatea filmelor hollywoodiene, aici aceste scene nu sunt puse doar de dragul ideei - ci chiar au implicatii si semnificatii importante in poveste. As putea spune ca din acest punct de vedere este unul dintre cele mai mature anime-uri pe care le-am vazut, fara a fi insa pentru adulti. :)Revenind la concluzii generale, gandul care mi-a trecut repetat prin cap in timp ce ma uitam la Paradise Kiss a fost "daca doar ar fi avut alt subiect...". Asta si "should I be watching this...?". Nu o sa incerc sa va spun ca m-a deranjat subiectul siropos, lipsa monstrilor extradimensionali, luptele inexistente sau actiunea situata in lumea noastra normala. In fond, sunt tipul de om care apreciaza Mimi o sumaseba. Dar totusi, Paradise Kiss are povestea, intriga, actiunea, fundalul - toate - de tipul celor apreciate in principal de fete.
Nici o generalizare nu este perfecta, dar, dupa experimente "stiintifice" nu pot decat sa recomand cu caldura fetelor care citesc acest review sa vada Paradise Kiss. Baieti, daca aveti prietena si vreti sa vedeti un anime impreuna - e perfect. Pentru cei care nu si-au auzit numele pana acum si cei care cred ca n-am dreptul sa generalizez in halul asta... eu zic sa-l vedeti. Chiar daca nu prea agreati subiectul/genul. E prea bun ca sa-l ratati.Nota: 9.3/10
Recomandare: da, pentru calitate si lectia de viata.
