sâmbătă, februarie 18, 2006

Tsubasa Chronicle

Tsubasa Chronicle anidb

Introducere
Bee Train si CLAMP si-au unit eforturile, in anul 2005, si asa ne-am ales cu un alt serial, care a starnit valva. Partea buna e ca s-a terminat DOAR primul sezon, si urmeaza prin aprilie 2006 sa apara restul episoadelor. Partea proasta... dar poate nici nu exista asa ceva, nu? :P Bee Train mai are la activ seriile .hack//, iar CLAMP s-a ocupat si de Chobits, daca va mai aduceti aminte. Toate bune si frumoase, so far, dar ceea ce conteaza e serialul de fata. Si voi incepe cu ->

Povestea
"A fost o data ca niciodata..." un regat, cu rege, si care avea o sora printesa si... niste ruine misterioase. Pe care le descoperisera de curand arheologii, printre ei numarandu-se si un baiat, pe numele sau, Syaoran, care era bun prieten din copilarie cu printesa respectiva, pe numele ei, Sakura.

Intreg regatul se afla intr-o perioada pasnica, si fericita, pana cand Sakura ajunge in ruinele respective, fiind "chemata" de ceva, ii cresc aripi, ca apoi sa fie spulberate pana cu pana. Iar atunci tot regatul a fost cuprins de razboi, fiind asaltat de soldatii ce se teleportau peste tot, omorand pe oricine in cale.

Cu Sakura ramasa inconstienta, si cu toata lumea luptandu-se cu atacatorii, "preotul" de la castel ii explica lui Syaoran ca aripile printesei Sakura erau de fapt inima ei, si care a fost fragmentata si trimisa in diferite dimensiuni, iar cineva trebuie sa se duca dupa ele, pentru ca Sakura sa poata trai in continuare. Asa ca Syaoran si Sakura sunt trimisi, via interdimensional space/time travel, direct la vrajitoarea dimensiunilor, pentru a o implora sa ii ajute.

Acolo, se vor intalni cu inca doi eroi la fel de legendari: Kurogane, un razboinic, si Fye, un vrajitor, fiecare veniti din alta dimensiune. Impreuna, vor pleca in calatoria prin toate dimensiunile in care au ajuns penele lui Sakura, pentru a le recupera.

And so, our heroes plunge in the quest to fulfill their destinies...

Personaje
Syaoran
Syaoran era un baietel gasit de un arheolog, care a fost crescut in apropierea palatului, si a avut-o mereu pe Sakura sa-l inveseleasca. Intre timp, a preluat meseria tatalui sau adoptiv, si participa si el la expeditiile de excavatii, ultima de acest gen fiind probabil cea mai importanta din viata sa. Pentru el, Sakura e cea mai importanta persoana din lume, si nu va sta mult pe ganduri cand i se spune ca trebuie sa sacrifice ceva important pentru el, pentru a o salva.

Sakura
Fratele ei este regele tarii in care traiau, ce se aseamana foarte mult cu un desert, iar locuitorii par rupti din povestile despre Prince of Persia. Sakura este foarte mult iubita de locuitorii acelui regat, in special de catre Syaoran, care e prietenul ei din copilarie, mereu plecat prin expeditii arheologice cu tatal sau. Sakura este o printesa foarte draguta, si e mereu preocupata de sanatatea altora, inainte de a se gandi la sine. Pe parcursul calatoriilor, ea va lua initiativa mereu, si va incerca sa salveze oamenii intalniti in calea lor, iar in acelasi timp, isi recupereaza si cate o pana, amintindu-si de fiecare data inca putin din viata ei.

Kurogane
The true warrior. Devenise atat de bun, incat nu era un singur om in tara sa care sa isi poata masura puterea cu el. Asa ca cineva il trimite in alta lume, pentru a-l invata minte ca nu toate luptele se pot castiga cu o sabie. In ciuda faptului ca Kurogane e un luptator, iar personalitatea sa e la fel de taioasa precum sabia, Syaoran va descoperi ca uneori e si foarte intelept. Bineinteles, atunci cand vine vorba despre lupta.

Fye
Povestea lui Fye e foarte ciudata, asta daca nu ne gandim ca insusi el, ca personaj e ciudat. El a plecat din lumea sa, si calatoreste cu restul doar pentru ca sa nu se intoarca de unde a venit. Tot din motive misterioase, nu isi foloseste puterile magice, cu toate ca e destul de puternic din acest punct de vedere, daca ar fi sa ghicesc asta... Tot el e si personajul care e adeptul principiului pacifist, si prefera sa se fereasca, si sa isi "omoare" adversarii de nervi si oboseala, decat sa se bata.
Kurogane hates his guts. :P Si asta pentru ca Fye ii da mereu cate o porecla, si rade tot timpul.

Grafica
Superba. Este unul din acele seriale care arata extraordinar de bine la acest capitol, si asta deoarece au reusit sa recreeze atmosfera diverselor lumi prin care se plimba eroii nostri. Si veti avea ocazia sa vedeti destule peisaje de acest gen: de la tara desertica in care erau Sakura si Syaoran la inceput, pana in China antica, chiar :P Castele inzapezite, orase moderne, sate in inima muntilor, etc. Si pe langa asta, va puteti astepta si la multe efecte atmosferice, iar ploaia si zapada sunt realizata excelent. Norii m-au impresionat la fel de mult ca flacarile, iar eye-candy-ul nu se opreste aici...

Personajele noastre au diverse abilitati, care uneori sunt clasificate drept magie, alteori... pur si simplu kickass martial arts. Modul in care se misca e foarte ciudat, totusi, si veti observa imediat faptul ca membrele lor sunt mai lungi si mai flexibile decat ar trebui. Cel mai vizibil e la Fye, care are bratele foarte lungi, iar cand se fereste de adversari, parca ar avea corpul elastic. Dar oricare din personajele principale are picioarele kilometrice si subtiri. Mai ales cand trebuie sa le foloseasca in lupta. Asta ca particularitate a stilului grafic. In rest, imbracamintea e cat mai mulata la barbati, si cat mai evazata la fete, Sakura fiind imbracata ca o printesa persana. Se aplica si aici regula cu mantia care flutura dramatic in vant :)

Sunet
Va veti putea delecta cu unele din cele mai antrenante melodii pe care le-am auzit pana acum, si care sunt instrumental-corale, iar stilul e ceva gen heavy-metal cateodata, cu accente orientale. Mi-a adus aminte de Prince of Persia, dar nu se compara. Oricum, coloana sonora mi s-a parut foarte reusita, cu cateva exceptii... este o melodie pe care o repeta, si care a ajuns sa ma enerveze, mai ales ca atunci eroul nostru, Syaoran, lua o atitudine de "You bastard! You are better than me, but you cannot defeat me".

Openingul mi-a placut foarte mult: "Blaze", de Kinya Kotani, care a cantat si la Gravitation, si... surpriza. Este si special guest in serial, ca un oni-slayer. Asta e inedit... Endingul e aproape la fel de reusit: "Loop", cantat de Maaya Sakamoto (not my style, dar e frumos). Muzica de la ED a fost compusa de h-wonder, care a facut asta si la Inuyasha iar OP-ul de catre Nieve.

In rest, de muzica s-a ocupat Toru Nakano, care a fost director la multe alte productii la fel de reusite: AMG filmul, Maburaho si Noir. Tot de partea muzicala s-a ocupat si Yuki Kajiura, responsabil de .hack//, Boogiepop, Chrono Crusade, Noir, si altele... Si cum ei au considerat ca un ED si OP sunt prea putin la acest serial... din cand in cand veti mai avea parte si de un mic musical, interpretat de cate vreun personaj episodic, sau doar o melodie de sfarsit de episod.

Impresii
Acest serial are o lacuna la capitolul divertisment. Grafica e extraordinara, personajele sunt interesante, povestea la fel, dar cumva... pe parcurs m-a lovit plictiseala. Poate e din cauza ca incepea sa semene prea mult cu serialul TV "Sliders", in care personajele ajungeau intr-o lume, faceau some stuff, si hop! in alta. Prima data e extraordinar. A doua data e interesant. Si pe masura ce avansezi, incepe sa isi piarda farmecul. Totusi, va asigur ca mi-au placut extraordinar de mult ultimele episoade, in care, ca de obicei, se descopera tot ce nu era evident pe parcurs.

Ziceam de personaje ca sunt interesante... La acest capitol se putea munci mult mai mult, dar avand in vedere ca e de-abia primul sezon, e de asteptat ca intre timp sa fie prelucrate mai mult povestile fiecaruia, si e posibil sa avem surprize foarte frumoase... sau nu. Oricum, vreau sa aflu mai multe despre Fye, care a ramas personajul misterios (si e enervant cand se intampla asa ceva), si as putea spune asta despre toate personajele. Creatorii au aruncat in public cu trecuturi misterioase, dar nu s-au grabit sa le si dezvaluie, pe parcurs.
O alta chestie care m-a enervat a fost modul in care evolueaza personalitatea lui Syaoran. Imi aduce aminte de un anume Jedi Knight... who turned to the DARK SIDE! >:)

Partea de sunet m-a enervat cateodata, pentru ca e o melodie, care desi e antrenanta, nu e cea mai potrivita pe care sa o asculti inaintea unei lupte. Parerea mea. :P. La prima lupta, merge. Dar cand o auzi de fiecare data la punctul culminant al episodului, incepe sa fie enervant. Va veti da seama cand o auziti...
Inca ceva. Stiam ca CLAMP adora personajele lor, dar mi s-a parut putin exagerat sa o vad pe Chii bagata in Tsubasa, mai ales ca nu are nici o legatura. Oh well... e un fel de tribute to Chobits, so be sure NOT to miss it. Si Chii nu e singurul persocom care apare... remember Sumomo si prietena ei? >:)

Asadar, desi impresia generala despre acest anime e destul de buna, eu nu am ramas foarte impresionat. La urma urmei, nu va puteti convinge cat de bun e decat daca il vizionati :P.

Nota: 7/10.
Recomandare: poate deveni plictisitor.

duminică, februarie 05, 2006

Speed Grapher

Speed Grapher anidb

Introducere
Iata ca GONZO revine, cu un nou anime interesant, care completeaza colectia: Chrno Crusade, Bakuretsu Tenshi, Basilisk, Trinity Blood, Peace Maker Kurogane, Samurai 7... si multe altele. Speed Grapher este un serial de 24 episoade, aparut in 2005, si care a facut o impresie foarte buna, in general -> anul 2005 a fost plin cu astfel de aparitii, iar acest serial a aparut imediat dupa ce se terminase Ah! My Goddess. Sa vedem, asadar, despre ce e vorba...


Poveste
Povestea e centrata in jurul unui fotograf profesionist, Saiga, care dupa ce s-a intors din razboi, a devenit un fel de celebritate in lumea fotografilor, pentru pozele foarte expresive pe care le face. Fiind angajat la o redactie de ziar, traieste din pozele sale, care ajung uneori pe panourile publicitare din oras.
Atunci cand se duce sa investigheze (si sa scoata si niste poze interesante on the way) un club secret VIP only, se intampla o chestie foarte ciudata: aparent, avea loc o ceremonie in care o fata, numita de toti "Zeita", trebuia sa sarute pe cineva. Totul parea un simplu bal mascat, iar dintr-o greseala, Saiga ajunge sa primeasca acel sarut, dupa care, ceva se schimba in el, si descopera ca orice ar fotografia explodeaza destul de violent...

Nu numai ca tot balul se transforma intr-o catastrofa, odata ce Saiga isi dezlantuie puterile involuntare, dar el o rapeste si pe fata respectiva, Kagura, ca sa se lamureasca ce anume a patit. Din acest moment, devine un om cautat atat de politie (care nu are nici cea mai mica idee cate VIP-uri erau implicate in acest incident, si natura lui) si de catre organizatia ce avea grija de Kagura si de acele ceremonii.


Personaje
Saiga
Este un fotograf cu experienta razboiului in spate, care incearca acum sa regaseasca emotiile pe care le simtea pe campul de lupta, atunci cand era in mijlocul evenimentelor. Din nefericire, asa ceva e prea greu de reprodus in orasul linistit in care se afla, asa ca zilele lui Saiga sunt toate la fel de insipide, in cautarea acelor poze care sa-i starneasca interesul. Insa ca fotograf, tocmai aceasta experienta l-a inzestrat cu darul special de a surprinde emotiile oamenilor, motiv pentru care pozele sale sunt mereu foarte expresive. Nu exprima ce isi doreste el, dar... e mereu in cautarea senzationalului.

Saiga e genul de fotograf singuratic, dar o are pe Ginta, care e si sefa Politiei, pe langa faptul ca e cel mai violent politist din tot orasul, si care de-abia asteapta sa aiba o tinta mobila in care sa traga (si se pricepe foarte bine la asta...). Saiga si Ginta sunt un cuplu problematic, dar se complementeaza foarte bine. Nu voi cita cuvintele lui Ginta referitoare la acest lucru, dar vedeti episodul 3 ca sa va faceti o idee...

Kagura
Kagura a fost crescuta special pentru misiunea de "Zeita", si poseda abilitatea de a face dorintele sa se implineasca. Bineinteles, este vorba de dorintele cele mai intunecate pe care le poate avea vreun om, si de care nici macar nu e constient, de obicei. Cum ar fi, in cazul lui Saiga, dorinta de a "prinde" moartea cu aparatul foto. Ca personaj, Kagura este foarte timida, speriata tot timpul de oamenii care se invart in jurul ei si o manipuleaza, iar singura ei scapare, si probabil si singura bucurie adevarata in viata de pana atunci, este Saiga, pe care il roaga sa o salveze.

Ea ii starneste lui Saiga interesul pentru trecutul ei, motiv care e suficient pentru Saiga ca sa isi arunce la o parte viata sa linistita. Nu de alta, dar "prietenii" pe care ii are Kagura au anumite puteri speciale, la fel ca Saiga. Iar "Zeita" era cel mai pretios lucru pe care il avea organizatia, pe langa muntii de bani.


Grafica
Partea de grafica e splendida -> e vorba despre fotografii in serial, nu? :P Asa ca producatorii s-au asigurat ca vor avea niste peisaje superbe, si nu ma refer doar la cele naturale. Tot orasul este superb -> iar sediul Corporatiei este printre cele mai bine realizate cladiri (luxul e vizibil, bineinteles). Dar chiar si casutele mai mici, sau cluburile ce in timpul zilei arata obisnuit, pe timp de noapte devin adevarate minunatii, inconjurate de neoane, reclame luminoase si pline de oameni.

Efectele speciale contribuie si ele la rafinarea atmosferei, si veti avea ocazia sa vedeti foarte des lumina neoanelor, si efecte de blur, sau de focalizare -> atat cele ce tin de aparatul foto al lui Saiga, cat si in realitate. E un efect foarte des folosit, de focalizare pe personajul din fundal, si apoi pe peisajul inconjurator, si reciproc. Pe langa asta, apar efecte de fum, ceata, ploaie, la care se adauga exploziile din fiecare episod (abilitatea lui Saiga). Sincer, exploziile nu arata intotdeauna extraordinar, dar scenele cu incendii sunt superbe (go, pyro! :P), si mai sunt impresionante din punct de vedere grafic si restul puterilor care se mai intalnesc. Cea a lui Suitengu (the baddie :) ) este printre cele mai impresionante, si nu vreau sa stric surpriza (despre el se spune: "nimeni care a vazut puterea lui nu a supravietuit" >:).

Modul de desenare al personajelor e ok, dar parca Ginza putea fi desenata mai bine. Si nu prea i se potrivesc pistoalele placate cu aur. Ar fi fost mult mai impresionante niste Colt-uri "normale", adica extra-shiny :P. Inafara de Saiga, si Suitengu, restul personajelor sunt desenate fara prea multe detalii, iar VIP-urile au tendinta sa arate intotdeauna aiurea, si cat de poate de grotesc. Dupa ce veti vedea unele scene, va veti da seama ca exista o explicatie pentru acest lucru... In lumea lui Saiga, intunericul joaca un rol foarte important, asa ca majoritatea scenelor dramatice se petrec pe timp de noapte, sau in locuri prost iluminate :) De fapt, toata atmosfera e cam asa -> in timpul zilei, se petrec lucrurile pe care toata lumea le stie, si totul e obisnuit, pe cand senzationalul se intampla mereu numai noaptea. Ce-i drept, acest serial are o atmosfera in ton cu povestea.


Sunet
Coloana sonora din serial are momentele ei placute -> cateodata mai sunt si piese cantate numai la pian, si mai apar si alte instrumente clasice, dar nici partea de sintetizator nu e chiar atat de rea :P Atmosfera episoadelor este sumbra cateodata, iar muzica contribuie din plin la acest lucru. "Cireasa" de pe tort este oferita chiar din primul episod, si consta intr-o melodie cantata de o cutie muzicala (de-aia cu cheita :P) si cu care va veti mai intalni de cateva ori pe parcurs.

Bineinteles, trebuia sa fie ceva care sa scartaie, iar de data aceasta regasim acest element deosebit de placut chiar in ED-ul episoadelor, care incepe cu un vers pe care as vrea sa nu-l fi auzit niciodata: "Irritated like the tail of a horse...". Intr-adevar, nu ma asteptam la asa ceva, iar acest fapt a contribuit la decizia mea de a nu continua sa ascult ED-ul. Ever. Ascultat pe bucati :P, suna cat de cat bine, dar chiar si asa, melodia e prea trista. Din fericire, sunt doua ED-uri -> "Hinageshi no Oka (Hill of Poppies)" de Shione Yukawa (cel care e nashpa), si cel care e bun -> "Break the cocoon", cantat de Yoriko. ED-urile au fost schimbate de la jumatatea seriei, incepand cu episodul 13.

OP-ul e insa mai frumos, si surpriza e ca versurile sunt in engleza, si chiar suna bine -> "Girls on film". E cantata de... Duran Duran.

Ca fapt divers, music producer-ul, Junji Fujita, este acelasi care a lucrat si la filmul... Sonic, the Hedgehog. Sound director a fost Yota Tsuruoka, care s-a ocupat de asta la multe productii renumite/cunoscute: Appleseed, Chrono Crusade, D.N. Angel, Hellsing, Girls Bravo, Inuyasha movies 1,2, Last Exile, Macross 7, RahXephon, Samurai7, Serial Experiments Lain, Shuffle!, Transformers... Omul e una din legendele vii in lumea sunetului anime... Recunosc, la cate animeuri se scot pe banda rulanta, fiecare director are o lista impresionanta la activ.


Impresii
Povestea este primul lucru care socheaza -> facand abstractie, bineinteles, de latura SF a serialului. Sunt multe intorsaturi de poveste, si mereu se mai afla cate o bucatica din trecutul lui Saiga, pentru ca in final toate piesele puzzle-ului sa fie asamblate. Am avut mereu senzatia ca povestea este foarte ciudata, pentru ca... tot ce se intampla e ciudat. As putea spune si socant, deoarece totul e construit in jurul lumii bazate pe bani, in care o corporatie guverneaza toata tara, si ORICE poate fi cumparat cu bani: viata, moartea, luxul, dragostea.

Personajele au fiecare o poveste ascunsa, care se descopera pe parcurs, ceea ce e de bun augur -> insa povestile lor sunt atat de ciudate, incat aveam senzatia ca nu e numai un serial de actiune, ci si putin psihologic, iar aici ma refer, bineinteles, la trecutul lui Suitengu si cel al lui Saiga. Plus, fiecare personaj are o mica obsesie, in legatura cu ceva, de unde si latura psihologica a serialului. Uneori, ma enerva Saiga prin atitudinea sa, dar, daca asa a fost gandit ca personaj... ar fi fost mult mai plictisitor sa se comporte normal.

In ciuda faptului ca spre sfarsit se accentueaza latura tragica a destinului oamenilor intr-o lume bazata pe bani, si supravietuirea celui mai bogat, serialul devine din ce in ce mai captivant in ultima parte, iar finalul e, ca de obicei, atipic... Asa ca, daca va plac primele episoade din el, sigur veti gusta si pe urmatoarele :P.


Nota: 9/10.
Recomandare: e unul din acele seriale care iti lasa o impresie ciudata la terminarea vizionarii.