joi, decembrie 29, 2005

Samurai X: Reminiscence

Samurai X: Reminiscence anidb

Introducere
Cunoscut si sub numele de Rurouni Kenshin (Kenshin ratacitorul :P), seria aceasta contine de fapt 4 OVA-uri, si a fost lansata in 1999 de catre Studio DEEN, care a mai avut ca proiecte si Shadow Skill, DNA2, Patlabor, Samurai Deeper Kyo, desi la multe a fost doar la Financial Production :P.

Samurai X a fost primul anime pe care l-am vazut cand am ajuns la facultate, si a fost o revelatie pentru mine. Iar acum, dupa ce l-am revazut de cateva ori, tot mai reuseste sa ma surprinda, si in continuare va voi prezenta ce anume este atat de special la el :).

Poveste
Shinta, un baietel ajuns la negutatorii de sclavi, este salvat de la moarte de catre Seijuro Hiko, ultimul practicant al stilului Hiten Mitsurugi, si care macelareste toata banda de hoti ce atacase caravana lui Shinta. Pentru ca vede in el ceva deosebit, Hiko il ia ca student, si astfel il tranforma pe Shinta in Kenshin, care desi era doar un copil, stapanea o tehnica de lupta invincibila.

Kenshin pleaca impotriva vointei maestrului sau ca sa participe la Bakufu-ul ce avea loc in Japonia secolului 19, si sa ii ajute pe cei ce luptau impotriva Shogunatului, pentru *o lume mai buna*. Astfel, el ajunge cel mai de temut asasin din gruparea revolutionarilor.

Personaje
Cel mai important e Kenshin, pentru ca lui ii sunt dedicate de fapt OVA-urile, fara de care X-ul de pe obrazul sau ar fi doar o simpla cicatrice, pusa pe un personaj pentru a-l face mai cool.

Himura Kenshin
Initial a fost Shinta, un baietel plangacios. Apoi a devenit Kenshin, un maestru spadasin. Apoi devine Hitokiri Battousai, asasinul ce a facut curatenie prin Kyoto. Si in final ajunge - in serial - Himura (?) Kenshin the Rurouni, ce renunta la sabia sa -> de fapt, nu renunta, pentru ca isi ia o sabie cu taisul pe cealalta parte (sakabatou) care in mainile sale poate fi la fel de deadly, but hey... lumea obisnuita nu va afla asta niciodata.

Acest personaj este mereu manat de dorinta de a aduce un bine omenirii, chiar daca pentru asta trebuie sa devina asasin. Cu toate ca i se maturizeaza corpul, la adolescenta el inca mai are mintea unui copil, ce nu sesizeaza greselile de gandire pentru care Seijuro il abandoneaza. In final, va trebui sa descopere singur ceea ce Seijuro a incercat sa-i inoculeze prin mai multi ani de antrenament, pe care insa Kenshin i-a refuzat.

Povestea X-ului nu vreau sa o spoilez aici :P dar va voi zice doar ca liniile din X au fiecare insemnatatea ei. Iar Battousai devine cunoscut prin parul sau roscat si prin aceasta cicatrice, care va fi imitata de multe ori in serial :))

Seijuro Hiko
Este ultimul maestru al stilului Hiten Mitsurugi, o tehnica de lupta care e invincibila, si inzestreaza pe respectiv cu o putere nemasurata. Hiko joaca rolul de observator al lumii, dupa ce a renuntat la destinul sau de om de arme, si a hotarat sa se izoleze de problemele lumii inconjuratoare, ce nu pot fi rezolvate de un singur om, oricat de puternic ar fi el. Incearca sa-l invete aceste principii si pe Kenshin, dar da gres, iar Kenshin apuca si el acelasi drum plin de durere si suferinte prin care a trecut si Hiko in tinerete.

Tomoe
Este... well... I'm not saying >:). Va spun doar ca este si ea pe acolo, si joaca un rol foarte important, fiind si ea o portretizare a conditiei umane ale acelei epoci, dar pe care nu o va comenta Seijuro, ci un personaj secundar. Tomoe ajunge sa-l cunoasca pe Kenshin in imprejurari foarte... romantice (vezi poza), iar Kenshin se blocheaza gandindu-se daca ar trebui sa o omoare pentru ca l-a vazut ucigand pe cineva...

Grafica
E SUPERBA! In primul rand, apar idei pe care nu le-am vazut de multe ori puse in practica. De genul -> se stie ca e foarte greu sa realizezi niste flacari sau apa care sa arate bine si impresionant. Ce fac oamenii nostri? Iau secvente REALE cu flacari si apa, si le integreaza in film. Rezultatul e foarte bun, si veti vedea de multe ori scene in care elementele din fundal par mai reale decat ar trebui sa fie :P.

Pe langa scena cu taciunii care ard, si apa marii ce se loveste de pietre, mai e o secventa, dar de aceasta data totul e desenat, cand un pestisor se plimba prin apa in care sunt reflectate fetele personajelor. Totul e facut de mana de aceasta data, si rezultatul e la fel de impresionant...

Pentru ca am pomenit de realismul grafic, un alt aspect care mi-a placut foarte mult a fost ca au acordat atentie deosebita armelor, ce sunt realizate cateodata atat de realist, incat ai zice ca e o poza la o sabie reala. Scenele mele preferate sunt cele cu sabia scapata in ploaie, si pe care se vad stropii de apa cum curg, si cele in care licuricii sau luna lumineaza taisul :P.

Un alt lucru la care s-a acordat atentie sunt luptele, in care va puteti astepta sa vedeti galeti intregi de sange cum zboara in toate partile. Nu e ceva gen Kill Bill, sau sange sub presiune :P (laws of anime), ci pur si simplu foarte multi sunt taiati in bucati, uneori complet in 2 (scena intalnirii dintre Kenshin si Tomoe). Chiar si asa, sangele are o textura distincta fata de ce am mai vazut, se intinde, manjeste pielea, etc, si topeste zapada (desi imaginea topirii mi s-a parut ciudata, pentru ca pare tweakata aiurea in Photoshop :P).

Personajele sunt desenate cu culori destul de spalacite, si singurele lucruri care sunt colorate viu sunt peisajele. In rest, totul pare manjit de sange, si atins de drama generalizata a seriei. Tomoe pare cateodata prea alba la fata, recunosc, dar de vreme ce e asemuita cu "white plums", she's supposed to be like that. In rest, imi place modul de desenare al lui Kenshin, desi in serial arata mult mai bine, in special cand devine el "serios" si are scanteile acelea in ochi. In OVA-uri, Kenshin e la inceputul carierei de spadasin, si fiind angajat pe post de asasin, incearca sa fie impasibil la ce face, asa ca privirea sa e in gol, si ii lipsesc scanteile acelea. Don't worry, folks, you'll get to see them >:)

In rest, Seijuro e imbracat cel mai bine, de departe, si veti afla in serial ca mantia sa e de fapt mostenita de la maestru la elev. Il veti vedea si pe Kenshin cu mantia lui Seijuro, care e de 2 ori mai larga decat el :)). In rest, mi-a placut faptul ca toate scenele de lupta sunt rapide, Seijuro despicand oameni in 6 frameuri in film, iar daca observati atent, nu vedeti niciodata mai mult de o licarire de sabie. Asta nu se aplica decat la cei cu skill godly :P cum e Seijuro si Kenshin, sau... Saitoh de la Shinsen Gumi (fiti atenti la scena luptei cu Kenshin, pentru ca in serial vor avea ocazia sa lupte iar ca pe vremuri). Ce e de observat -> personajul principal e si de aceasta data *special* prin faptul ca are parul rosu.

Peisajele sunt si ele uimitoare, chiar daca e vorba de o simpla padure -> detaliile ce tin de modul in care cad fulgii de zapada, sau florile din prim-plan care sunt blurred ca sa fie focusul pe fundal, si restul scenelor de acest gen fac deliciul acestor OVA-uri. Cateodata, in timpul luptelor se sacadeaza imaginea, sau in timpul flashback-urilor lui Kenshin, in care vede campia plina de cadavre, si alte imagini artistice intr-un mod funebru. Apare si o urma de simbolism, in general asociata petalelor de flori.

Sunet
Sunetul este orchestrat, si avem trombon, trompeta, percutie, oboi, fluier si corzi, iar Takashi Kodama a avut grija sa avem parte de melodii dramatice care sa accentueze dezechilibrul sentimental al lui Kenshin, si de melodiile pline de dinamism din timpul luptelor. Personal, mi-au placut efectele speciale din timpul luptelor, inclusiv strigatele de lupta -> Kenshin mai tipa cate un "Hai!" inainte sa despice pe cineva in doua, se aud distinct sabiile legate de lanturi, sunetul oaselor rupte, si al ploii care spala totul.

Si acum vine surpriza... Vocile in varianta engleza suna aiurea! Shinta are o voce prea feminina, iar Kenshin vorbeste prea ciudat in punctul culminant al OVA-urilor (va veti da seama). Seijuro pe de alta parte, are voce de oracol omniscient, care stie deja ce se va intampla in viitor cu omenirea... De aceea, pe cat se poate, ignorati dialogurile pe unde este cazul. Pentru ca e o sursa sigura de nervi.

Ending theme-ul se numeste "Quiet Life" si e realizat de Taku Iwasaki, dar nu mi s-a parut prea impresionant, pentru ca suna prea melodramatic :P Mi-a placut mai mult muzica din filme.

Impresii
Daca va veti uita la nota acordata, veti ramane foarte surprinsi, mai ales cei care ma cunosc, si stiu ca am laudat aceasta serie de nenumarate ori. Si am mai mentionat si ca OVA-urile sunt mult mai reusite ca serialul... Totusi, are nota 7, deoarece replicile moralizatoare si de meditatii asupra conditiei umane sunt enervante. Intr-adevar, ele ilustreaza foarte bine niste adevaruri ale acelei epoci, dar modul in care sunt spuse, cu detasare totala si un ton impersonal, nu pot decat sa starneasca rasul sau nervii spectatorului.

Daca nu ma credeti, atunci asteptati sa-l auziti pe Shinta cum judeca exact ca un adult situatia in care se afla, sau pe Seijuro cum comenteaza destinul uman in inceputul primului OVA. In rest, totul e superb, iar drama traita de Kenshin este memorabila. Plus, skillul lui cu sabia e prea uimitor pentru a nu-l indragi. Iar morala e sublima: pana si un asasin poate invata sa traiasca o viata normala, in armonie cu sine insusi si cu inima deschisa.

Partea buna a lui Kenshin e ca lupta impotriva destinului sau de asasin, dar in tot acest timp nu realizeaza ca face exact lucrul din cauza caruia Seijuro a renuntat sa mai predea mai departe stilul sau de lupta. Bineinteles, nu mi-a placut faptul ca Seijuro il abandoneaza, dar pe de alta parte, acela era unicul mod prin care Kenshin ar fi ajuns sa inteleaga de ce era gresit modul in care el judeca oamenii. In caz ca nu ati prins ideea din aceste OVA-uri, personajele din ele nu sunt zei sau alte fiinte supranaturale, ci oameni. Al caror destin final este sa si moara. Desi e putin spoiler (deh :P), in final Kenshin reuseste sa schimbe ceva in modul de gandire al oamenilor, iar Seijuro va fi acolo sa comenteze acest lucru :D.

Asadar, aceste 4 OVA-uri mi s-au parut cele mai placute, atat din cauza graficii lor care exploateaza idei diferite de ce am vazut pana acum, cat si din cauza faptului ca au reusit sa redea atat de bine drama sufleteasca si cateva probleme ale gandirii din acea epoca. In plus, contine si unele din cele mai bine realizate scene de lupta intre samurai, chiar daca violenta e dusa la extrem, cu balti de sange pe oriunde se lupta Kenshin.
Mai exista 2 OVA-uri, Reflection, dar nu va recomand sa le vizionati, din cauza starii generale de tristete ce abunda la tot pasul, si pentru ca aflati sfarsitul povestii lui Kenshin, care desi frumos, e foarte trist :*(.

Nota: 7/10.
Recomandare: enjoy the fights, ignore the dialogs.

marți, decembrie 27, 2005

Fullmetal Alchemist

Fullmetal Alchemist anidb

Introducere
De mult asteptam o ocazie ca sa fac review la Fullmetal Alchemist, iar acum s-a ivit, deoarece a aparut filmul FMA: The Conqueror of Shambala. Intr-adevar, acesta era unul din filmele asteptate cu sufletul la gura in anul 2005, alaturi de Final Fantasy: Advent Children. Acest review se ocupa de filmul amintit, dar pentru intelegerea universului FMA chiar e nevoie sa fi vazut serialul, asa ca mi-am permis sa fac povestea putin mai kilometrica decat in mod obisnuit (yeah, and I also enjoyed it! >:).

Filmul a fost realizat de compania Bones, care mai are la activ cateva titluri interesante: Cowboy Bebop, RahXephon, Wolf's Rain, Scrapped Princess, Eureka Seven. Sa vedem deci, ce au reusit sa faca din legenda FMA :P

Poveste
Lumea fratilor Elric era un paradis idilic din care nu lipsea alchimia - o magie de transmutatie (schimbarea unui lucru in altceva, de cost echivalent) ajunsese sa infloreasca. Cei care o stapaneau destul de bine puteau da examen certificat, si deveneau Alchimisti, soldati in slujba armatei, care erau folositi atat in razboi, cat si pentru investigatii si cercetare.

Cei doi frati Elric incearca sa faca o transmutatie care era interzisa -> sa-si readuca la viata mama. Ceea ce are consecinte grave asupra lor: Alphonse isi pierde tot trupul pentru transmutatia cadavrului mamei lor (care esueaza, creand un monstru), iar Elric vede "Poarta" dintre lumi, si isi pierde un picior si o mana, care ii sunt luate pentru a transmuta sufletul fratelui sau intr-o armura. Astfel, Alphonse devine un costum de armura gol pe dinauntru :P, iar Elric apeleaza la specialistii in auto-mails (brate/picioare mecanice), adica la Winry, o fata cu care cei doi Elric au copilarit.

Pentru a-si recapata trupurile, cei doi dau examenul de Alchemist, pe care il ia doar Edward, pentru ca nu dorea ca si fratele sau sa ajunga "cainele armatei", cum erau numiti alchimistii. Si asa, ia nastere un nou alchimist, al carui nume va ajunge legendar -> "Fullmetal" Alchemist (because he had auto-mail body :P). Also, pentru ca vazuse Poarta (si supravietuise...), el era printre putinii care pot face alchimie fara a avea nevoie de cerc de transmutatie. Iar cei doi pornesc in cautarea unor indicii care i-ar duce la descoperirea unui mod de a transmuta corpurile lor la loc la forma normala, avand acum la indemana toate cunostintele si mijloacele armatei.

Povestea din film este continuarea celei din serial, in care cei doi frati Elric -> Edward si Alphonse sunt separati, pentru ca Edward se transmuta pe sine pentru a-l readuce la viata pe Alphonse. Si astfel, Edward trece de Poarta dintre cele doua lumi, si ajunge in... Germania pre-hitlerista. Alphonse, pe de alta parte, se intoarce in lumea lor, de data asta avand corpul complet, si devine un Alchemist cu puteri impresionante.

Toata lumea este insa marcata de disparitia lui "Fullmetal" Alchemist (Edward), desi prietenii si Alphonse stiu ca el traieste pe undeva, in alta lume... in care Edward se descurca destul de bine, si construieste rachete impreuna cu un alt Alphonse, sperand ca astfel va putea trece de bariera dintre lumi. In lumea lipsita de alchimie in care se afla, Edward da peste tot felul de oameni care arata la fel cu vechii sai prieteni -> Alphonse ii seamana fratelui sau.

Iar aventurile celor doi Elric sunt departe de a lua sfarsit, pentru ca o societate germana care se ocupa aparent cu ocultismul si il sprijinea pe Hitler, dezvolta un adevarat interes pentru Shambala, o lume utopica, din care se spune ca nu lipsea magia...

Personaje
Desi FMA este unul din acele filme cu "tone" de personaje, fiecare avand un rol important pe parcursul serialului, voi mentiona doar cativa dintre ei, for the sake of length...

Edward Elric
Ed s-a schimbat foarte mult in calatoria sa, si cand a ajuns sa cunoasca anumite taine ale alchimiei pe care nu ar trebui sa le fi aflat nimeni niciodata, ajunge sa ia decizii si sa faca compromisuri in defavoarea sa, pentru a salva restul oamenilor... Iar cum pentru fratele sau era in stare sa-si dea si viata, se transmutase pe sine insusi, pentru a-l readuce inapoi.

In noua lume pe care o cunoaste, totul functioneaza altfel, si trebuie sa se descurce fara alchimie. Mai mult... nici auto-mailul lui Winry nu mai merge, asa ca trebuie sa gaseasca inlocuitori care nici nu se compara cu tehnologia lor. Pe de alta parte, are ocazia sa duca o viata alaturi de un alt Alphonse, care seamana cu fratele sau, si care e pasionat de rachete. Dar nu inceteaza niciodata sa viseze ca odata se va putea reintoarce in lumea sa, la Alphonse, chiar daca va trebui sa se bage intr-o racheta ca sa treaca de Poarta...

Alphonse Elric
Al e mai mic decat Ed ca varsta, dar nu si ca inaltime... iar in serial mereu era confundat cu Ed, din cauza ca Al era un costum de armura :P. In fine, Al a ramas practic un copil, ce inca mai are convingerile utopice de pace si dragoste intre oameni, si de faptul ca alchimia este ceva bun. Dupa ce a ramas singur, el devine Alchimist, ca si fratele sau, si porneste intr-o calatorie cu destinatie la fel de imposibila ca si cea precedenta... De aceasta data insa, stie ca fratele sau e in viata, si ca trebuie sa existe un mod de a-l readuce in lumea lui.

Din nefericire, dupa ce a fost readus la normal, Al nu isi mai aminteste nimic din anii petrecuti cu fratele sau in calatoria lor, si mai descopera si ca are niste puteri interesante bazate pe faptul ca sufletul sau e detasabil foarte usor... (desi episodul cand era o armura nu il stie...)

Winry Rockbell
Pentru cei care nu stiu, Rockbell este una din cele mai renumite familii din toata lumea (cea a lui Ed) pentru... auto-mailurile pe care le fac. Rockbell e cosmarul oricarui mecanic de auto-mails :P (in serial e un episod legat de acest aspect), iar Winry mosteneste exact acest lucru de la bunica ei. Winry e prietena din copilarie a lui Ed si Alphonse, si a fost alaturi de Ed tot timpul dupa accidentul sau.

De fiecare data cand Ed a patit ceva la auto-mail, s-a intors in vizita la Winry, iar ea a avut mereu gata una noua, si mai buna decat precedenta. De aceea, Winry e hotarata sa ajunga cel mai bun mecanic de auto-mails din lume, ca sa poata sa-i faca lui Ed mails cu care el sa se simta bine, si sa uite de accidentul prin care a trecut. Cu toate ca Winry il iubeste si ar fi vrut ca Ed sa nu plece, ea nu-l opreste din calatoria sa spre telul pe care si l-a fixat in viata -> de a gasi un mod sa il aduca pe fratele sau la normal. Asa ca Winry il asteapta mereu pe Ed sa se intoarca acasa, si sa traiasca fericiti, asa cum faceau in copilarie -> Ed, Alphonse si Winry.

Grafica
Spre deosebire de serial, am observat ca in film au crescut numarul de efecte realizate pe calculator. Ceea ce e bine, daca luam in considerare numarul mare de scene cu fum/ceata/blur :), in special asediul din Central city, care e o scena ce m-a facut sa ma intreb daca nu cumva ma uit la un mecha anime.
Peisajele au ramas cele obisnuite, cu orasele mohorate, si cu cimitirul... vesel. No really... daca va uitati la acea scena, veti vedea imediat ca este inundata in culori vii, si de altfel asa se intampla de fapt peste tot pe unde apare Winry.

Locatiile sunt, ca de obicei, spatii deschise si foarte mari, cladirile luxoase din Germania contand foarte mult la partea de atmosfera din lumea reala. Se vor reintalni vechile locatii din serial: Academia Alchimistilor, cimitirul unde e ingropat... (heh, mai bine vedeti serialul, ca sa nu spoilez partea asta), casa lui Winry de pe dealurile inverzite, orasul subpamantean si orasul Lior.

In ceea ce priveste personajele, am avut o mica surpriza sa constat ca Alphonse incepe sa arate exact cum arata Ed inainte, si poarta aceleasi haine: mantia rosie de alchimist, cu semnul acela al sarpelui (imi aduce aminte de Medicina...), cu parul strans la spate, si cu manusile albe. Iar Ed e imbracat dupa moda epocii din Germania, si incepe sa semene tot mai mult cu tatal sau la imbracaminte. Wonder why >:)
Mustang si-a "tras" un eyepatch de toata frumusetea, dar in rest si-au pastrat uniformele, iar Major Armstrong (love the guy :P) are aceeasi alchimie bazata pe transmutarea a orice atinge in bustul sau chipul sau manly :)).

Detaliile grafice sunt superbe, mai ales in scenele de lupta, si veti avea ocazia sa observati iar frumosul auto-mail al lui Winry in actiune :P In serial, cele mai impresionante scene de acest gen erau cu luptele dintre Ed si altcineva, echipat cu un auto-mail de calitate mai proasta (prin definitie, orice nu e facut de Winry :P), care ducea la imprastieri de suruburi si placute metalice peste tot. Mai erau, desigur, si scenele in care The Guy aparea si ii exploda lui Ed auto-mailul, pentru a nu mai putea face alchimie batandu-si palmele (scena este in filmuletul intro).

Si da... alchimia apare iarasi, dar inafara de Ed si Alphonse, restul nu mai au magia la fel de impresionanta ca in serial. In serial chiar era alchimie la tot pasul, dar Ed este nevoit sa renunte la asta, din cauza lumii in care se afla, si in care nu exista alchimie. Asa ca nu veti vedea cercuri de transmutatie peste tot (e un concept interesant, si sunt niste desene care imbraca diverse forme, deseori tribale, concentrate intr-un cerc), dar cand apare, e de senzatie :) Si s-a pastrat aceeasi tenta de umor ca si in serial, cand Ed transmuta chestii dupa asemanarea fetei sale (ma rog, rezultatul e un balon cu ochi, un fir de par, si un robinet pe post de nas, but hey...).

Sunet
OP si ED sunt realizate de L'Arc-en-Ciel, si se numesc "Link" si "Lost Heaven". Sunt intr-adevar splendide, iar pe Opening sunt scene din serial, desi pentru cei care nu l-au vazut, unele personaje vor ramane un mister...

Ce mi-a placut in serial se regaseste si in film -> aceeasi muzica ce trece de la melodii dramatice, la cele dinamice, din scenele de actiune, si apoi la melodii funny cand eroii fac vreo tampenie, dupa ce se termina toata aventura.

Ce m-a surprins a fost insa... muzica tiganeasca. Ma rog... e ceva gen Gypsy Kings, dar Michiru Oshima a fost inspirat la acest capitol. Pentru ca scena cu tiganii este una din cele mai interesante din film :P Veti vedea de ce, daca cititi la Impresii.

Daca va intereseaza si coloana sonora de la serial, puteti cauta melodii ale artistilor de la Porno Graffitti, Nana Kitade, L'Arc-en-Ciel, Crystal Kay, Asian Kung-Fu Generation si Sowelu, care au facut melodiile de pe intro/outro (cdjapan)

Impresii
Stiti ce m-a surprins? Tiganii. Veti crede ca nu ati citit bine, dar va spun clar ca in acest film apar tiganii ROMANI ca personaje. Noa este o astfel de tiganca (gypsy/nomad/gitana/etc...) care la intrebarea lui Edward "dar voi cum va spuneti?" ea raspunde cu "Romani. Inseamna a fi om"... Speechless? Well I sure WAS!!!.

Lasand la o parte acest lucru, Noa chiar e interesanta ca personaj, dar nu am vrut sa o trec in lista la aceasta categorie, pentru ca ar fi trebuit sa bag mult prea multe personaje din serial, care merita un loc acolo la fel de mult ca si ea. Cel putin The Flame Alchemist - Colonelul Mustang... Revenind la Noa si la compatriotii ei, veti avea parte de o demonstratie de muzica si de dans, desi veti ramane dezamagiti, pentru ca muzica e ceva gen Gypsy Kings, si mai putin ceva autohton noua :P

E uimitor cum poti baga aspecte romanesti prin toate filmele... in Harry Potter 4 erau mentionati dragonii (O_o w00t) din Romania, in FMA apar tiganii made in RO, si sunt sigur ca surprizele se vor tine lant. Bine ca nu au bagat si in Advent Children bucata de copilarie a lui Red XIII din Muntii Carpati, Romania... (e de fapt Cosmo Canion, but hey... se putea adapta...).

Mi-a placut acest film, pentru ca in sfarsit se termina povestea. Or does it? La cum au lasat-o, ar putea sa continue, dar nu ar mai avea acelasi farmec fara alchimie :P.

[SPOILER]


Ce m-a enervat a fost totusi destinul lui Edward de a ramane separat de Winry, care mi-a placut foarte mult ca personaj, si care nu face decat sa astepte ca Edward sa se intoarca odata la ea. Well, it didn't happen, si totul s-a intamplat ca si in serial, cu o decizie finala luata intr-un moment, si care a schimbat totul. Imi aduce aminte si de celelalte protagoniste care nu au avut sanse -> Roze si Noa. Asta e una din laturile pentru care FMA este atat de dramatic, iar alta e cea datorata schimbarilor ce se produc cu personalitatea lui Edward, care evolueaza dintr-un copil ce avea visul sa devina cel mai bun alchimist, intr-un adult care deja are experienta razboiului, pierderilor umane, si a alchimiei ce nu mai tine cont de moralitatea umana.

[/SPOILER]
Nota: 10/10.
Recomandare: e unul din filmele/serialele care nu ar trebui ratate

duminică, decembrie 18, 2005

Witch Hunter Robin

Witch Hunter Robin anidb

Introducere
Acest anime este unul din motivele pentru care am zis ca nu voi mai incerca niciodata sa urmaresc doua seriale simultan daca sunt deja complete. Acum muuult timp, am incercat sa vizionez Gilgamesh, impreuna cu Witch Hunter Robin. Rezultatul a fost dezastruos, dupa cum se vede, pentru ca au trecut ~7 luni pana sa le termin de vazut.

Asadar, dupa ce am mai sters o datorie de pe agenda -> terminarea acestei serii, m-am decis sa povestesc si cu ce impresii am ramas, deoarece se pare ca i-am facut o mica nedreptate lasand-o la naftalina atat timp pe harddisk. Serialul de fata are 26 episoade si e produs de Bandai, in anul 2002.

Poveste
Povestile cu vrajitoarele arse pe rug sunt adevarate. Inchizitia chiar a existat, si chiar se ocupa cu lucrurile teribile de care toata lumea a invatat la istorie. Dar ceea ce nu s-a aflat inca e ca intr-adevar au existat si inca mai exista oameni care dintr-un motiv sau altul, ajung sa aiba anumite puteri ce s-ar incadra in ceea ce a ramas in istorie sub denumirea de "vrajitorie". Iar acesti oameni au fost intotdeauna izgoniti de societate, si vanati timp de secole intregi.

In prezent, inca exista astfel de oameni, si sunt vanati acum cu ultimele tehnologii existente, printre care si Orbo, un lichid misterios care anihileaza orice putere a vrajitorilor asupra celui care poarta asa ceva. Nu se cunoaste despre Orbo nimic mai mult, deoarece secretul e pastrat atat de bine, incat nici macar nu se stie ce efect are asupra celor din jur. Tot ce se cunoaste e ca singurii care il pot folosi sunt acei Hunters, oameni speciali, care au si ei puteri, dar si le folosesc in scopuri nobile.

Astfel, peste tot in lume exista echipe STN, care se ocupa cu eliminarea factorilor ce dauneaza societatii umane, deoarece vrajitorii au tendinta de a deveni psihopati odata cu manifestarea puterilor. Si asa suntem pusi in tema cu activitatile echipei STN din Japonia, care primeste un nou membru, mai deosebit, si cu recomandari speciale: e vorba despre Robin, o fata crescuta si antrenata la o manastire speciala, ce antrena oameni asemeni vechilor Inchizitori, si care are puterea de a manipula flacarile.

Personaje
Personajele noastre fac parte dintr-o echipa SWAT, in principiu, care odata ce afla de activitati paranormale, incep sa investigheze, si pana la urma descind la locul unde se afla responsabilul, care e capturat si trimis intr-o facilitate de "detinere" a acestor indivizi.

Figura cea mai importanta din echipa este...
Amon
-> seful lor, si care e si unul din cei mai renumiti Hunters. Nu se cunoaste nimic despre trecutul sau, dar legaturile cu STN sunt atat de adanci, incat la un moment dat, lumea ajunge sa se intrebe daca poate avea incredere in el sau nu. Este mereu misterios, si nu ii place sa spuna mai mult decat e nevoie. Pe langa asta, mai e si sceptic in privinta lui Robin, pentru ca nu o vede prea eficienta in ceea ce face ea in cadrul echipei. Apropo, Amon e singurul care nu are un nume japonez (inafara de Robin), si ma intreb daca nu cumva exista vreun inteles ascuns in asta...

Robin
Este o vrajitoare, cu brevet chiar. Stie sa controleze focul, si poate sa creeze flacari doar prin privire. Bineinteles, fiind antrenata in the Dark Arts chiar de catre Vatican, exista anumite trucuri de magie pe care amatorii mai au mult pana sa le afle, si asa ca vom vedea cateva tehnici specifice >:) Cu toate astea, ea este in cautarea trecutului sau, si al oamenilor pe care ii reprezinta. Exista un mare
mister in jurul lui Robin, mai ales dupa ce incepe sa fie mai importanta decat credea initial oricine din echipa STN. Iar Robin e la fel de nerabdatoare sa afle ce se ascunde in spatele istoriei a catorva secole de vrajitori arsi pe rug.

Pe langa ei, in echipa mai activeaza un hacker, Michael, care e omul cu informatia potrivita la momentul potrivit, o fata, Doujima, care este acolo... pentru ca asa au vrut parintii ei, si nu face altceva decat sa sacaie pe seful lor, si superiorul lui Amon. Mai exista un tip care asigura backup pentru Amon, si inca o domnisoara care poate simti gandurile unei persoane, daca atinge aceleasi obiecte. Toti echipati cu
Orbo, mai putin Robin, care de la inceput se declara freaked out de acea chestie care cumva, are puterea de a crea bariere impotriva oricarei vraji.

Grafica
Grafica are un caracter accentuat de CG, si nu de multe ori m-am trezit admirand scene care recunosteam ca sunt complet generate pe calculator. Efectele de umbra, lumini, flacari, scantei, neon, etc, si sa nu uitam de ceata si ploaie, toate sunt generate, si arata superb. Am derulat de mai multe ori doar ca sa observ o scena cu niste muste ce roiau in jurul unui neon din interiorul unui tunel pe o autostrada. Pur si simplu, splendid. La fel si locatiile, care arata foarte bine, si veti avea ocazia sa vedeti destule.

Artistii grafici au facut o treaba buna, si se cunoaste. Mi-a placut ca au lasat totusi personajele desenate de mana, si asa ca se pastreaza look-ul overall de anime.De data asta, chiar mi-au placut toate personajele cum au fost desenate, inclusiv coditele lui Robin, pe care, vorba vine, habar nu am cum si le face. Da, sunt niste secvente cu ea cand isi prinde parul, dar daca veti vedea scenele cand are parul lung, si rasfirat in vant, va va veni greu sa credeti ca tot parul ei dispare in acele cozi care arata ca niste tuburi insurubate in craniu. :P Cu toate astea, mi-au placut, pentru ca ii da un anumit look de "profesionist" cand vine vorba de vrajitorie. Sau poate ca au vrut un look a la Pippi Langstrumpf. Scuzati expresia, dar cam asta e numele.

Pe langa obisnuitele peisaje (si nu e nimic *obisnuit* in ele, sunt chiar breathtaking), mi-au mai placut eventualele mici detalii care apar peste tot: gloante cu rune desenate pe ele, ca sa nu se auda impuscatura (evil, isn't it), armele cu design clar de sorginte frantuza :P, scenele cu mult abur -> ceata este superba in acest serial, vedeti intro, si ... modul de desenare. Daca nu ati observat, atmosfera este gloomy, si asta si din cauza ca exista foarte multe umbre, si in general, intuneric. Iar cand e zi, exista acea tendinta de lumina difuza, care face totul sa devina palid.

Sunet
Sunetul este extraordinar cateodata. Mai ales cand Michael the hacker asculta muzica heavy-metal/trance... Pe langa aceste minunate momente, care nu sunt chiar atat de dese, ceea ce am remarcat intotdeauna a fost... caraitul ciorilor. Pentru ca in acest serial, ciorile chiar sunt infricosatoare, si apar exact in locurile pe unde nu te astepti.

Pentru ca am amintit de Michael, sunetul care se aude cand tasteaza el este enervant. Sufera si el de sindromul "hackerului care scrie 100 linii/minut". Si de fiecare data cand e la calculator, se aude pe langa pacanitul tastelor, si ecoul in beepuri de la calculator.

Coloana sonora este in rest foarte impresionanta, si spun asta pentru ca muzica e in general cantata la pian, pentru partile obisnuite sau cele spooky, iar de fiecare data cand apare vreo lupta cu puteri paranormale, tempo-ul este modificat, si incepe sa se auda o combinatie de tobe, sunet sintetizat, si chitara electrica. E foarte antrenant sunetul, si melodiile sunt altele la fiecare lupta. Sunt foarte rare momentele in care nu se aude nimic pe fundal. Iar pentru partile horror/thriller/mystery, apare si sunetul de "ecou de conducte" :P, care combinat cu un beat in surdina produce un efect deosebit. Cred ca imi voi lua coloana sonora de la acest anime :).

OP-ul mi-a placut foarte mult, dar m-a facut sa am si alta impresie despre ce s-ar intampla in serial... Anyway, el se numeste "Shell". ED-ul nu prea e stilul meu, pentru ca mai are cuvinte din engleza combinate cu japoneza, si se numeste "Half Pain". Iwasaki Taku e cel resposabil cu muzica, si se pare ca a iesit ceva de calitate.

Impresii
Acesta este alt anime inceput de multa vreme, si care nu a reusit sa ma prinda prin poveste. Cu toate ca initial credeam ca va fi foarte interesant, somewhere along the way, I just got lost... Bineinteles, asta a dus la renuntarea temporara la a mai viziona serialul, cu toate ca apoi mi-am dat seama ca a fost o mica greseala. Povestea chiar devine interesanta, dar de-abia dupa o perioada destul de mare de "acomodare" cu misiuni *inodore, incolore si insipide*. :))

Personajele mi s-au parut bine realizate, dar m-au enervat atitudinile pe care le iau uneori, cand invaluie in mister tot ce se intampla in jurul lor... De fapt, acesta este motivul pentru care serialul apartine genului Mistery -> misterul este de a afla care e trecutul personajelor, iar in cazul lui Robin, acesta se intinde pe mai multe secole.

Nu voi dezvalui finalul acestui serial, dar va spun doar ca m-as fi asteptat la ceva mai fulminant. In schimb, am ramas cu o senzatie de "oooh...is it over?...damn...". O chestie interesanta -> la sfarsitul fiecarui episod apare un text scris care e un fel de referinta la ce s-a intamplat in acel episod, dar intr-o maniera gothic-style. Sau ati putea spune ca are tendinta de profetie :) (si e chiar prima poza, de la primul episod).

Nota: 7/10.
Recomandare: e interesant, dar nu are o poveste prea incitanta.

duminică, decembrie 11, 2005

Iria: Zeiram

Iria: Zeiram the Animation anidb

Introducere
Iata ca am gasit un nou titlu peste care s-a depus praful, si care mi-a adus aminte de unele carti scrise de Asimov, pentru ca are legatura cu acelasi univers spatial SF, in care exista oameni, tehnologie, si... Altceva. Iria: Zeiram este o serie de 6 OVA-uri, pe care eu am gasit-o in varianta 3 volume a cate 2, produsa de Ashi Productions (Bandai Visual), prin anul 1994. Tot ei au facut animatia si la Vampire Hunter D, un an mai tarziu, dar nu va asteptati sa vedeti acelasi stil grafic. Totusi, it's bound to be really something...

Poveste
Iria este sora mai mica a lui Gren, un renumit Hunter, care tocmai primeste o misiune de recuperare a incarcaturii unei nave spatiale. Desi Iria e doar un incepator, si nu are inca varsta legala pentru a deveni Hunter, reuseste sa plece impreuna cu Gren in aceasta misiune.

Ei gasesc nava spatiala cu jumatate din echipaj macelarita intr-un mod groaznic, si tot atunci se intalnesc pentru prima data cu Zeiram, care era o legenda ce circula printre locuitori, despre o creatura spatiala invincibila, care ucide tot in cale.

Personaje
"They always travel in two: the Master, and the Apprentice" (Star Wars I)
Hunterii erau mercenari angajati legal de o Agentie, pentru a rezolva anumite treburi ce necesitau uneori interventia armata. Ei aveau propriul set de legi dupa care aveau voie sa actioneze, si fiecare avea legitimatie, si simbolul de Hunter - un colier cu o margea specifica.

Iria
Ea este padawanul perfect: fara suficienta pregatire, mereu dornic de actiune, si care pleaca in misiuni fara sa ezite sau sa pregateasca vreun plan. Norocul ei este ca fratele ei, Gren, are mereu grija de ea, si o antrenase destul de bine pentru meseria "familiei". Pe de alta parte, Iria avea deja in sange meseria de a fi Hunter, si e destul de priceputa.

Ca si fratele ei, poarta in par niste margele speciale, care sunt un simbol rezervat barbatilor, in general, iar Gren nu pierde niciodata ocazia de a si le flutura mandru. Iar Iria isi doreste sa ajunga si ea la fel de buna, si e mereu suparata cand Gren nu vrea sa o ia cu el. Atunci cand va ajunge pe cont propriu, si un Hunter adevarat, Iria isi da seama ca a devenit si ea la fel cum era pe vremuri fratele ei, si se vede pe sine in persoana micului ei prieten, Kei.

Kei
Kei este un mare buclucas, si provine dintr-o zona saraca, Shadow Zone, de pe planeta Taowajan. Cand Iria nu poate ajunge inapoi pe Myce, planeta ei, Kei si cu prietenii sai incearca sa-i fure naveta, si asa ajung buni prieteni >:)
Banda de buclucasi este condusa de Komimasa, care, impreuna cu Kei, sunt mereu in cautare de bani, mancare, si distractie. Asa ca nu e greu de inteles de ce ochii lor sunt cat cepele cand vad in naveta lui Iria o ocazie foarte profitabila de a obtine mancare in Shadow Zone.
Kei va ajunge partenerul Iriei in misiuni, si asa se continua ciclul Apprentice-> Master, new Apprentice.

Fujikuro
El e prieten cu Gren si Iria, dar mereu se gandeste si la propriul profit, asa ca nu ezita niciodata sa ceara bani pentru ceea ce face. Isi mai baga nasul in treburile Iriei, motiv pentru care ea nu il agreeaza, dar Fujikuro are mereu grija de ea, in ciuda aparentelor. In mijlocul unei batalii, locul cel mai probabil unde il poti gasi pe Fujikuro este la 5km distanta, uitandu-se prin binoclu la ce se intampla, deoarece principiul sau este de a nu se baga intr-o lupta ce nu il intereseaza, eventual financiar.

Grafica
La capitolul grafica, mentionasem in introducere ca exista oarecare asemanari cu Vampire Hunter D. Asta se vede din stilul de desenare al monstrilor, in special Zeiram. Ce mi-a placut insa cel mai mult au fost scenele cu peisaje in care contururile sunt desenate cu creionul, fin, si de mai multe ori. Asta se va vedea explicit prin scenele in care apar cladiri, intre care sunt intinse cabluri. Alte locatii interesante sunt desertul, si statia spatiala Karma, ocazie cu care veti putea admira multitudinea de asteroizi de pe orbita.

Mi-au placut si efectele de stralucire (micile scantei) de la Karma, si, dupa cum
va puteti astepta de la un film din acea perioada, eye-candy-urile aproape lipsesc.
Focul este mai bine realizat decat in alte cazuri, si veti avea multe ocazii sa vedeti flacari, deoarece orice chestie lovita de lasere explodeaza, Iria are grenade incendiare, iar restul soldatilor au aruncatoare de flacari (dar arata si trag ca niste arme cu proiectile obisnuite).

Personajele au cam acelasi stil de imbracaminte, cu exceptia Iriei (e totusi personajul principal, deci trebuia sa fie diferita :P) -> toti au pantalonii bufanti, in stil DragonBallZ, si sunt imbracati ca niste luptatori orientali (e un personaj care chiar are ghete in forma de talpici turcesti), in general cu armuri. Fujikuro chiar arata a samurai, cu parul prins in coada, si cu katana, pe care insa nu am vazut-o niciodata in actiune... Pentru ca vorbeam de armuri -> se pare ca sunt doar de ornament, pentru ca nu sunt in stare sa blocheze vreun glont sau o gheara.

Iria si Kei sunt cele mai bine desenate personaje -> Kei arata ca un hot (he actually is one...), cu o pelerina facuta ferfenita, cu aparatoare pt umeri, si cu pantalonii legati cu bandaje ca sa stea... bufanti, iar Iria este imbracata cu un fel de costum mulat, peste care stau parti de armura separate, ca sa nu-i incomodeze miscarea. Imi place foarte mult ideea cu margelele, iar spre final veti avea o mare
surpriza, pe care nici nu o puteti banui, pentru ca si grafica, si sunetul va induc in eroare...

Luptele nu sunt chiar atat de sangeroase, desi veti vedea cadavre despicate de Zeiram, si care are gheare foarte ascutite, dupa cum va afla Iria. Exista si aici taieturile superficiale, printre care si cea celebra cu zgarietura fetei, din care curge o picatura de sange, dar mi s-a parut ok overall. Scenele de masacru sunt rapide si rare, la fel si scenele ecchi, care exista, dar nu sunt decat de impresie, pentru a condimenta exact cat e necesar.

Sunet
Opening theme-ul se numeste "At The End Of Melting Dreams", e cantat de Yayoi Goto, iar lyrics compuse de Yuka Kobayashi, si este cam in aceeasi linie melodica cu ce veti gasi pe parcursul filmului. Muzica este placuta, ambientala, dar suna oarecum ciudat, poate si din cauza beat-ului sintetizat. Totusi, se potriveste cu atmosfera Space-Age din film, la care se adauga multitudinea de sunete cu care ne-am obisnuit deja, cum ar fi lasere, turbine, chestii antigravitationale (orice aparat de zbor de acel gen are un sunet specific :P).

Din cand in cand mai apar si zone nepopulate, unde poti intalni fel de fel de vietati, care explica de ce uneori se aud privighetori pe fundal, sau sunetele pe care le scot soriceii aia trepadusi :D.
Ending theme-ul este "Our Dreams May Still Be Far", cantat de Saeko, iar lyrics compuse de Mitsuko Shiromine. Acesta este cel care mi-a placut cel mai mult, pentru ca se potriveste de minune cu finalul filmului, desi il mai auzisem de doua ori inainte, la sfarsitul primelor doua volume.

Impresii
Dupa o mica doza din animeurile nou aparute, si care m-au oripilat cu suvoaiele de sange sub presiune mare (sindromul *hidrantului nazal*), aveam nevoie de ceva bun. Ceva special. Si am gasit exact ce trebuia :). Iria: Zeiram este un anime facut dupa modelul clasic, in care personajele sunt totusi oameni cu abilitatile lor limitate, si fara sa aiba trasaturi inexplicabile logic. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost, totusi, povestea, si feeling-ul de pe parcurs.

Am mentionat povestea, care la prima vedere ar putea parea stupida, si invechita, fiind tocita de atatea filme aparute pe aceeasi tema. Adevarul e ca am simtit si eu asta, dupa ce am vazut tot filmul, dar pur si simplu mi-a placut prea mult personajul Iria. Ea este exact ca un padawan, lucru care mi-a placut, si sunt de parere ca succesul povestii a fost garantat din acest motiv :).

Tehnologia care apare in film este destul de variata, si apar unele idei care nu le-am mai gasit pana acum nicaieri, cum ar fi bariera din cristale, sau tancul cu... balon -> proiectilul este generat de un fel de balon care se umfla. Apar si teleportoare interspatiale, care functioneaza cu niste lasere, si mai apar armele cu tevi multiple. Partea asta a fost bine realizata, iar Hunterii au fel de fel de gadgets care taie, explodeaza, au clesti, etc. Iar cand astea nu functioneaza, intotdeauna poti sa mai dai un picior sau un pumn in oponent -> imi place ca nu au exagerat cu puterea loviturilor de care sunt capabili, si ca intr-o lupta, Iria nu intra dand cu pumnul, ci intai trage cu tot ce are la indemana :P

Filmul e parca rupt din universul Star Wars, la partea de actiune. Bineinteles, nu veti vedea lupte intre nave spatiale, iar personajele stau mai mult pe planeta, dar asta nu inseamna ca nu au cu ce zbura, sau ca nu se duc si lupte stand suspendat in aer :D (si Jedi au tendinta de a se arunca in gol, si de a folosi mereu cai alternative lifturilor). Asadar, daca va plac scenele de actiune rapida, si aveti un gust aparte pentru universul SciFi, incercati Iria. It's worth it.

Nota: 9/10
Recomandare: oldies but goldies