Noir

Noir anidb

Introducere
Iata in sfarsit un anime care pare realizat in vechiul stil al *serialelor italiene*, si nu am fost deloc surprins cand am cautat sa vad la ce alte serii au lucrat Bee Train, cei responsabili cu animatia. Este vorba de Madlax, seriile .hack// si Tsubasa Chronicle, care au castigat o reputatie destul de mare pana in prezent. Seria Noir dezvolta o poveste plina de mister, care se tese in jurul unor personaje de exceptie ce va vor aduce imediat aminte de binecunoscutul James Bond, sau de neinfricatul Lupin.

Poveste
Mireille Bouquet este o tanara frumoasa, si nimic din comportamentul ei nu ar da vreun indiciu asupra profesiei pe care o practica - aceea de asasin profesionist, si chiar unul printre cei mai buni din "breasla". Intr-o zi, pe cand verifica emailul de noi oferte de slujba, primeste un mesaj ciudat care era insotit si de poza unei fete. Cand o gaseste, in sfarsit, pentru a o intreba despre ce e vorba in mesaj, sunt brusc atacate de niste oameni ce primisera ordin de a le ucide. Iar surpriza cea mai mare a lui Mireille vine in clipa cand observa ca nu e singura care se pricepe sa ucida cu sange rece - fata pe care o gasise era extrem de agila, rapida si calculata, si orice putea deveni o arma in mainile ei.

Mica Yumura Kirika continua sa o surprinda pe Mireille atunci cand ii povesteste ca nu-si aduce aminte cum a ajuns la ea acasa, si nici nu stie care e identitatea ei reala sau cum de stie sa ucida atat de eficient ca un adevarat asasin. Mai mult, ceasul pe care il avea cu ea ii aduce aminte lui Mireille de un episod din copilaria ei zbuciumata, pe care a incercat sa-l uite. Fiind intrigata de asasinii trimisi pe urmele lor, si vrand sa descopere ce legatura au cu Kirika, Mireille ii promite ca o va ajuta, si asa se naste echipa cea mai temuta de asasini, ce poarta numele pe care si-l amintea Kirika: Noir, un nume a carui simpla pronuntie aducea frica in sufletul oamenilor din lumea interlopa.

Personaje
Mireille Bouquet
Este foarte stilata, si chiar daca lucreaza ca asasin, are grija sa stea in pas cu moda. Mireille provine din Corsica, lucru care se vede imediat in temperamentul sau, dar ea e mai calculata decat Kirika. Fiind obisnuita sa lucreze singura, ea intotdeauna isi verifica victimele inainte de a *onora* contractul, si isi planifica totul pentru ca sa nu apara nici o problema nedorita. Se antreneaza de fiecare data inainte sa plece la lucru, si isi ia munca in serios. Chiar daca stie ca e printre cei mai buni asasini, e uimita de abilitatile lui Kirika, insa isi face si multe griji in privinta ei.

Yumura Kirika
Kirika e o fata care se trezeste dintr-o data ca nu isi aminteste cine este si ce a facut pana in acel moment. In plus, descopera cu frica faptul ca stie sa ucida, si ca poate face asta cu sange rece. Este tot timpul distanta, si parca se gandeste la cu totul altceva decat ce spune, lucru care nu-i prea place lui Mireille. Insa atunci cand Mireille are nevoie de un partener, Kirika este persoana perfecta, actionand mereu exact la momentul potrivit. Singurele indicii pe care le are Kirika despre viata ei e o carte de identitate (cu numele evident fictiv de Yumura Kirika) de la o scoala, un ceas de buzunar cu o melodie foarte ciudata, si... un pistol pe care l-a gasit alaturi de cutia plina cu gloante din sertarul sau. Pe langa toate acestea, se pare ca isi mai aminteste cateva versuri ciudate, si un nume: Noir.

Grafica
Grafica nu aduce noutati in ceea ce priveste efectele realizate pe calculator, pentru ca s-a preferat ca atentia sa cada mai mult pe actiune, decat pe detalii grafice care sa incante ochiul si atat :). Chiar daca nu s-a recurs la eye-candy, tot poti ramane impresionat atunci cand observi peisaje in care cerul este de un albastru intens, sau tot orasul este cufundat in noapte, pentru ca sa observi apoi o umbra miscatoare ce prevesteste pericolul. Se folosesc efecte de focalizare a imaginii, in care fundalul devine neclar, si putin blur la conturul personajelor cand sunt intr-un flashback; in rest, grafica ramane fara eye-candy-uri - inutile, aici. Un alt efect des folosit este schimbarea iluminarii scenelor, pentru a realiza contraste: ferestre care *radiaza* intr-o lumina albastra puternica, sau sclipiri intense de lumina pe lama unui cutit, si multe alte situatii in care scenele capata un dramatism mult mai accentuat prin acest procedeu.

Locatiile sunt foarte bine desenate, si se observa peste tot o urma de eleganta a cladirilor - lucru adevarat mai ales in cazul apartamentului pe care il are Mireille, care dupa cum spuneam, are un gust aparte pentru moda. Fiind asasin, asta asigura si faptul ca se plimba peste tot prin lume, si de aceea vor fi multe locatii frumos redate: de la Paris, la strazile Londrei, si vor ajunge chiar si prin Taiwan, Corsica, si o zona desertica ce aduce mult cu Afganistanul... Imi place si mai mult faptul ca toate locatiile sunt populate pana la refuz cu lume, si nu sunt doar decoruri statice :) un asasin, la urma urmei, trebuie sa stie sa se amestece in multime, nu?

O atentie deosebita s-a acordat personajelor, deoarece Kirika executa multe miscari acrobatice, si chiar daca unele din ele sunt din punct de vedere fizic... sa zicem imposibile pentru muschii ei, le face pe toate destul de natural, fara a da impresia ridicolului :P, ci din contra, am ramas fascinat de mobilitatea pe care o poate avea in lupte. Ce m-a fascinat la Kirika au fost ochii, pentru ca alterneaza intre privirea trista, una glaciala de asasin, si una bucuroasa, cand simte ca traieste cu adevarat. Kirika e mereu imbracata in haine care o fac sa arate ciudat, dar totul in jurul ei este asa :) - mie mi se pare totusi ca e mai draguta decat Mireille, care are ochii albastri, desi in unele scene scanteiaza in verde. La un asasin intotdeauna conteaza ochii, si expresiile faciale sunt foarte convingator realizate. Iata deci, o dovada ca poti avea o grafica impresionanta fara eye-candy -> pe de alta parte, chiar daca nu e facut de italieni serialul, mi-a provocat aceasta puternica impresie de deja-vu, si nu numai din cauza graficii. Oricum, impresia a fost una placuta :).

Sunet
Sunetul e divin... si nu lipseste cu desavarsire, ca in alte cazuri, ci chiar am ramas coplesit. Sunt foarte rare momentele cand nu se aude nimic pe fundal, si asta deoarece Noir e unul din serialele cu cele mai bogate coloane sonore pe care le-am vazut. Muzica e de obicei corala, si da un aer de dramatism scenelor ce tin in general de poveste, dar am avut supriza sa intalnesc si piese cantate exclusiv la pian, sau vioara, si pana si muzica rave. E o adevarata incantare sa auzi o coloana sonora ce e in ton cu ceea ce se petrece pe ecran, si exact asta au reusit producatorii.

Fanii inraiti ai filmelor de actiune vor recunoaste imediat ca impuscaturile nu produc nici pe departe zgomotul obisnuit de pistol, ci mai degraba suieratul ce seamana carabinei lui Clint Eastwood din "The Good, The Bad and The Ugly". Oricum, era de asteptat asta de la originea "italiana". Pe mine nu m-a deranjat acest lucru, si credeti-ma ca vor fi destule impuscaturi ca sa va obisnuiti cu sunetul :P

Impresii
Acest serial e de nota 10. Si totusi, nu i-am dat decat 9, pe motivul ca (si ma voi exprima in termeni *tehnici*) ii lipseste acel "je ne sais quoi" care face diferenta intre niste personaje normale si unele pe care le indragesti. Serialul tine spectatorul in suspans pana in ultima clipa, si aici ma refer in special la povestea copilariei lui Mireille, care va genera o scena ce, mie personal, mi s-a parut ca devine obsedanta pe parcurs.

De fapt, tot serialul are in el aceasta obsesie, a cautarii adevarului, dar lucrurile stau foarte bine in ceea ce priveste povestea: sunt rasturnari de situatie, situatii neprevazute si multe altele, care fac din Noir o serie demna de laude.

Din categoria "glitches in the Matrix", cred ca unora din artistii grafici le plac foarte mult pisicile albe, pentru ca veti avea ocazia sa vedeti de doua ori o scena cu aceeasi pisica, dar in orase diferite :P
Alte nedumeriri ar tine de faptul ca uneori se utilizeaza amortizorul, alteori nu. Faza e urmatoarea: Kirika nu are niciodata poseta sau alt accesoriu cu ea, in care sa-si ascunda arma, spre deosebire de Mireille, si nici nu le-am vazut vreodata montand si scotand amortizorul de pe pistol. It just... is there! Alta chestie: cateodata trag si in locuri publice, iar cand nu au amortizor... se aud focurile de arma, dar nu face nimeni scandal, nu apare politia, nu nimic. Asta e putin deranjant, dar se trece cu vederea atunci cand urmaresti firul actiunii. Tipii rai actioneaza si aici dupa principiul "multi, da' prosti", asa ca gloante sa fie, ca in rest nu e problema. Aaah, si acord bineinteles premiu artistilor grafici pentru faptul ca armele nu au munitie infinita, iar eroinele noastre schimba tot timpul incarcatoarele la pistol. De unde si le scoate Kirika si pe alea, asta e partea a doua, dar un asasin intotdeauna are imaginatie si resurse.

In final, va recomand cu caldura acest serial, in special daca va plac filmele de actiune gen James Bond, si nu uitati sa o urmariti mereu pe Kirika, pentru ca uneori face niste lucruri ce sfideaza imposibilul atat din punct de vedere fizic, cat si al oricarui antrenament de tragere cu arme de foc.

Nota: 9/10
Recomandare: un anime reusit pentru fanii James Bond

Vampire Princess Miyu

Vampire Princess Miyu anidb

Introducere
Eu ma numar printre fanii inraiti ai filmelor cu vampiri. Asa ca e si normal ca atunci cand gasesc ceva de acest gen, sa verific cat de interesant este si daca imi place. In ultima vreme insa, a devenit destul de greu sa gasesc un astfel de film si care sa fie si bine realizat, mai ales pe partea de poveste. Aceasta serie are acea "vechime" a anilor, care e vizibila mai ales in stilul de desenare (e vorba de perioada 1997-1999) dar aceasta e doar una din micile piese ale puzzle-ului. Partea cea mai importanta o puteti descoperi in sectiunile ce urmeaza...

Poveste
Povestea este simpla: vampirii sunt niste fiinte misterioase si diabolice, care iau adesea forma umana pentru a putea pacali oamenii si a-i devora intr-o forma sau alta. Acesti Shinma reprezinta Intunericul absolut, si cum "ce se naste din Intuneric, tot in Intuneric trebuie sa se intoarca...", exista o persoana care se ocupa special cu acest lucru. Aceasta e un vampir cu puteri neobisnuite, si care devine Protectorul lumii Intunericului, avand grija ca restul Shinma sa paraseasca mai devreme sau mai tarziu lumea muritorilor.

Eroina noastra este o mica printesa vampir, pe nume Miyu, al carei destin este de a purifica prin foc tot ce "face umbra pamantului" in lume. Ajutata de protectorul ei, Larva - un Shinma misterios, de micuta Shiina, un iepuras mai "deosebit" si avand ca rivala pe Reiha, un demon al zapezilor, Miyu se lupta cu toti Shinma care isi duc veacul prin orasul unde a hotarat ea sa poposeasca.

In timpul noptii Miyu devine un vanator de Shinma, pe cand ziua, ea este o scolarita inocenta, care se imprieteneste cu Chisato, o fata de la un liceu apropiat de resedinta lui Miyu - cimitirul orasului :).

Personaje
Miyu
Eroina noastra isi asuma responsabilitatea enorma de a fi Protector, dar nu ezita sa se amestece in lumea muritorilor, si chiar sa se imprieteneasca cu Chisato, lucru care o va costa destul de mult, deoarece o astfel de legatura intre un om si un vampir nu se poate termina decat cu distrugerea ambelor persoane. Cel putin asta e una din filosofiile dupa care Miyu isi ghideaza deciziile in eliminarea si pedepsirea Shinma. A devenit Protector la o varsta destul de mica, motiv pentru care va ramane pentru totdeauna asa cum arata atunci, si nu va creste niciodata, pentru ca un vampir e etern - pana cand va fi trimis inapoi in Intuneric.
E ajutata de Larva in lupta contra Shinma, cu toate ca ea e un vampir destul de puternic: flacarile pe care le poate crea, ca Protector, au puterea de a arde orice vampir. Iar micuta Shiina e prima care vede amenintarile noi pentru orasul in care se stabilesc. Asadar, Miyu incepe campania anti-Shinma, care va ajunge destul de repede sa afecteze intr-un fel sau altul vietile tuturor din jurul ei, inclusiv Chisato.

Larva
Larva este protectorul lui Miyu, si apare intotdeauna cand este chemat, pentru a se lupta cu Shinma. El este un Shinma misterios, imbracat in haine negre, ca si Moartea, si poarta tot timpul masca. Armele sale sunt unghiile care se transforma in adevarate lame ce taie orice, iar cand vrea ceva mai puternic, are la indemana si o coasa, in cel mai pur stil The Reaper. Nu vreau sa dezvalui mai multe despre Larva, pentru ca povestea sa e concentrata in maxim 2 episoade, si e foarte interesanta - pacat ca totul se desfasoara atat de rapid, si ca in restul serialului nu apare nimic legat de asta.

Chisato
Chisato e una din noile colege a lui Miyu, si prima cu care face cunostinta. E o fata de treaba, foarte vesela si plina de viata. Ii plac foarte mult copacii, e bezmetica, si isi plimba colegele peste tot: la cumparaturi, in parc, la teatru, in oras, etc. Miyu e convinsa de Chisato sa faca o promisiune ca vor fi prietene pentru totdeauna, si isi cumpara si niste talismane speciale, unul pentru fiecare, si pe care le poarta tot timpul. Ea nu va afla niciodata de adevarata identitate a lui Miyu, dar destinul ii rezerva surprize atat lui Chisato, cat si lui Miyu...


Reiha
Reiha e o fata ciudata, care merge mereu in brate cu o papusa. Matsukazo e totusi o fiinta vie, si e o bucata din sufletul lui Reiha, ei doi formand o singura entitate. Dar totusi, fiecare gandeste separat - Reiha nu a avut dintotdeauna papusa, si la inceput a fost doar un copil normal, fara a sti ce mostenire a capatat de la mama ei. Cand era mica, suferintele au facut-o sa descopere aceasta putere, de demon al zapezii, si de atunci Reiha a devenit foarte cruda, si per total, o fiinta glaciala.
Si nu trebuie sa uitam un amanunt foarte important: Reiha o considera pe Miyu unul din inamicii ei, alaturi de restul Shinma, pe care are grija sa-i inghete pana se fac bucatele. Desi se lupta cateodata impreuna, Reiha o dusmaneste de moarte pe Miyu, pentru ca oriunde apare Protectorul, destinele oamenilor sunt naruite, chiar daca Miyu incearca sa faca opusul.

Shiina
Awww...Look at the cute bunny rabbit! So fuzzy, so white, so... terrifying?!? Hehehe, Shiina nu e un iepuras obisnuit, desi cam asa arata, daca facem abstractie de coada tepoasa de arici. Poate ati observat ca sta mereu cu o ureche acoperindu-si ochiul stang. Motivul e altul, inafara de faptul ca arata si mai dragut asa -> acel ochi poate detecta si cele mai slabe urme de esenta demonica, pentru ca Shiina e de fapt un vampir, dar fara alte puteri speciale. Nu se stie din ce motiv a ajuns sa fie cu Miyu, dar Miyu o tolereaza in preajma ei, si din cauza utilitatii de a avea un aliat atat de important, Miyu a lasat-o in viata. Plus ca acum se inteleg foarte bine, si sunt prieteni.

Grafica
Dupa cum am mentionat, grafica nu e de calitate superioara, dar asta e probabil din cauza perioadei in care a fost realizat serialul. Eu personal apreciez stilul "vechi" de desenare, pentru ca imi creeaza acea senzatie de coolness pentru personaje. Mi-a placut la nebunie modul in care e desenat Larva, mai ales in scenele cand apare si cu alta infatisare >:). Miyu, in schimb, e imbracata cam aiurea -> funda cu care e prins kimono-ul e prea mare, si seamana cu un fluture. Acum, ce au fluturii in comun cu vampirii... inafara de eventualul zbor. Mi-a placut in schimb *motivul panglicii* pentru ca are doua: una infasurata pe picior si una pe care o poarta tot timpul, in par. Arata destul de bine, si e cea mai frumoasa fata din serial :P Poate e la concurenta cu una din colegele ei (va las sa ghiciti care :P) dar tot Miyu e mai draguta. Ipostaza de vampir e bine realizata: singura diferenta sunt ochii, care sclipesc intr-un galben de felina >:) Imi pare rau ca nu are si coltii de vampir, sau cel putin nu se vad.

Locatiile sunt variate: orase, sate, paduri, si aici mai apare si conceptul de dimensiuni paralele: uneori luptele se duc intr-o lume ce apartine unuia din oponenti. In cazul lui Miyu, lumea ei arata colorata in ... roz (bine, sa zicem rosu :) si cresc un fel de vrejuri pe care sunt prinse un fel de coconi. Imaginatie bolnava... si nici nu era aparut Matrix-ul pe atunci.

Totusi, ca in orice film cu vampiri, sunt si scene sub clar de luna, care cateodata, in acest caz, este colorata in rosu sangeriu >:) Flacarile arata bine, mai ales cand incepe Miyu sa faca vreun vartej.

Chiar daca apar multe lucruri ciudate, si grafica e de obicei in stilul vechi de desenare, mai apare din cand in cand ceva ce atrage atentia -> niste efecte de blur, niste flacari albastre, si multe alte asemenea eye-candy, dar cu masura. Monstrii (Shinma) sunt realizati cat mai ciudat posibil, si recunosc ca aici si-au dat toata silinta, si au reusit sa scoate niste ciudatenii care nu seamana cu nimic din ce am vazut pana acum. Totusi, impresia s-a lasat asteptata...

Sunet
Sunetul nu e prea genial, pentru ca de obicei lipseste coloana sonora, si singura melodie e cea de lupta. In rest, se mai aud efectele speciale atmosferice, iar aparitia lui Miyu e insotita deseori de un cantec de fluier (chiar ea apare cu un fluier ce are puterea de a opri iluziile create de Shinma, cand canta cineva la el), sau de un "aaa, aaaaaah, aaaaaah!" coral - e un fel de trademark al vampirului Protector. Vocile sunt ok, iar in rest... nu prea e nimic altceva demn de mentionat. Nu e genul de serial care sa te impresioneze printr-o coloana sonora antrenanta, pentru ca la acest capitol cam a batut vantul prin buzunarele producatorilor, se pare :))

Impresii
Ce mi se pare lipsit de orice sens e ca aceasta serie... nu are poveste! Da, poate parea extrem de ciudat la inceputul vizionarii serialului, dar pe parcurs, mi-am dat seama ca acesta este cruntul adevar: din 26 de episoade, aproximativ doar 5 dezvolta povestea personajelor, si ele sunt distribuite uniform. Sincer acum, mi-a luat cam o luna sa vad serialul, pentru ca mi s-a parut foarte plictisitor, si nu gaseam nici un motiv de a-l vedea pana la capat, inafara de dorinta de a sti daca nu cumva mai dezvolta povestea in ultimele 2 episoade :P Pentru ca intre episoadele de "poveste" e o pauza mare, cu the usual Shinma ass-whooping, si... atat.

Pe parcurs, sunt multe lucruri enervante, si fiindca tot vorbeam de luptele cu Shinma, va voi spune si care e cea mai aiurea chestie pe care am vazut-o: fiecare Shinma are de fapt un nume, si cand apare in forma lui reala, apare pe ecran o "poza" cu el, dupa care scrie numele, totul pe un sunet dramatic. It's annoying! Mai lipsea sa scrie cu rosu "Fight!", desi recunosc acum ca incep sa salivez cu gandul la Mortal Kombat, si probabil ca ar fi devenit mai interesante luptele.

Au fost si episoade in care s-au intamplat lucruri prea ciudate, si am ramas cu gura cascata la situatiile inventate de scenaristi. La acest capitol au avut imaginatie, dar a fost prost redata prin grafica si sunet. Imi pare rau totusi de poveste, pentru ca e super - acele bucatele servite ca sa mai motiveze spectatorul, dar nu s-a profitat de ea. Daca ar fi reusit sa intinda povestea pe parcursul tuturor celor 26 de episoade, atunci cred ca ar fi iesit mult mai reusit decat aceasta tentativa de serial. Nu ma intelegeti gresit: eu tot l-am urmarit, desi foarte greu - si cu multa vointa, dar episoadele sunt mult prea stand-alone pentru a fi o serie de care sa te poti bucura (nu mai spun nimic de entuziasmul cu care astept sa apara urmatoarele episoade de la alte seriale - in acest caz, entuziasmul nu poate fi decat nul).

Nota:4/10
Recomandare: chiar vreti sa vedeti acest serial cap-coada?

Samurai Champloo

Samurai Champloo anidb

Introducere
Iata ca am pus gherutzele iar pe ceva cu samurai, si nu m-am putut abtine sa nu vad despre ce era vorba. Si am ramas surprins de ce imaginatie pot avea prietenii nostri, japonezii, cand vine vorba de gasit concepte cat de cat originale in anime. Samurai Champloo este o combinatie ciudata de stiluri, un fel de film despre samurai in care s-au introdus fortat concepte moderne, gen breakdance, baseball, grafitti, si totul in ritmuri de hip-hop. Cat de bine le-a reusit producatorilor, veti vedea in cele ce urmeaza...

Poveste
Povestea este axata in jurul questului unei chelnerite de la un local oarecare, ce va avea parte de niste clienti neobisnuiti... Cum se intampla de obicei cu localurile care se respecta, apare mai devreme sau mai tarziu vreun grup pus pe scandal. Si respectivilor li se pune pata pe Fuu, chelnerita noastra, care mai avea putin si ramanea fara degete. Pana in momentul cand isi face aparitia un vagabond foarte ciudat imbracat, care ii propune sa o scape de tipii rai, in schimbul unei mese bogate. Bucuroasa foc ca poate scapa cu viata din mainile scandalagiilor, Fuu se tocmeste imediat, dupa care Mugen (eroul nostru) incepe sa taie in stanga si in dreapta. Nu trece mult si apare inca un samurai - Jin, care accidental, ajunge sa se bata cu Mugen.

De aici si pana la a distruge in flacari tot localul era doar un pas. Tot la fel pana la inchisoare, unde au ajuns eroii nostri, Mugen si Jin, pentru ca in incendiu a murit unul din grupul scandalagiilor - un anume fiu al unui anume magistrat foarte important. Fuu totusi vine si ii elibereaza, dupa care ii face bodyguarzii ei, care trebuiau sa o ajute sa il caute pe "samuraiul ce miroase a floarea soarelui" si sa-l omoare pentru ea. Si asa, eroii nostri pleaca, cutreierand prin Japonia, din oras in oras, in cautarea unui om fara chip sau nume.

Personaje
Mugen
Mugen e genul de samurai care cauta in viata momente intense, si nu ezita sa intre intr-o lupta cu cineva despre care a auzit ca ar fi puternic. Are un ego de speriat, un apetit ce nu poate fi masurat, si traieste viata in cel mai pur stil bamboocha. Se bucura mai ales de compania doamnelor care stiu sa aprecieze sake-ul si barbatii ca el... si isi va descoperi si jumatatea, o tipa care se lupta pe placul sau >:)
Si daca veni vorba despre lupta, Mugen are propriul stil, cu care se descurca foarte bine, si isi surprinde tot timpul oponentii.

Povestea lui Mugen este descoperita cel mai tarziu, dar dupa modul in care arata, comportament, si stilul ciudat de a lupta, va dati seama ca nu e genul samuraiului crescut in societate, ci mai mult cel al piratului nascut sa cutreiere apel...uuuh, jungla :P. Aici nu vreau sa dau spoilere, pentru ca mi s-a parut foarte interesanta aceasta parte, mai ales ca apar si influente de spiritism >:)

Jin
Eternul ganditor, Jin e genul de samurai care inainte sa te faca bucati iti zice relaxat "I wouldn't do that...". Are si el propria poveste, pentru care a inceput sa hoinareasca prin lume, si chiar este un om cautat, dar va voi lasa placerea de a descoperi singuri care este trecutul sau.
Jin nu arata mai niciodata urme de emotie, iar calmul sau este exasperant - ca sa nu mai vorbim ca in ciuda faptului ca poarta ochelari, are un skill godlike la sabie.

Jin e tipul de personaj ale carui aparente inseala privitorul. Iar dupa cum se poarta, nu cred ca e vreodata relaxat cu adevarat, si se asteapta mereu sa sara cineva si sa-i atace. La partea de romantism sta cam prost, desi la un moment dat cunoaste o persoana pentru care ar fi in stare sa-si abandoneze prietenii - dupa cum am spus, nu se stie niciodata la ce se gandeste, si cum reactioneaza.

Fuu
Fuu este foarte aiurita, si trebuie mereu sa aiba grija ca cei doi bodyguarzi ai sai sa nu se faca bucati unul pe altul. Singura chestie care o deosebeste de o fata obisnuita e pofta ei de mancare :P iar natura a fost foarte sireata -> Fuu poate manca oricat fara sa se ingrase... sa spunem, cel putin, nu permanent. In rest, se pare ca stie si sa deschida lacate, desi nu mentioneaza cum a invatat meseria.

Pe parcurs isi face un mic prieten, care adora alunele: o mica veverita, care sta ascunsa mereu prin kimono-ul lui Fuu, si iese afara doar in momente cruciale. In rest, e invizibila, pentru ca nu se vede nici o diferenta in modul cum ii stau lui Fuu hainele pe ea. Asta e unul din misterele serialului, dar poate Fuu are puterea de a summona veverite at will din hainele ei >:) Ca persoana, Fuu e vesela tot timpul, si e si destul de curajoasa, pentru ca se descurca atunci cand mai e abandonata de bodyguarzi (dar de obicei doar intra in incurcaturi).

Grafica
Grafica m-a impresionat, si tocmai prin lucrurile la care nu ma asteptam. Intr-un anime de actiune, s-a pus accent special pe peisaje... Nu cred ca am mai vazut scene atat de bine realizate, desi e greu sa compari cu alte seriale - am observat totusi ca toate peisajele sunt realizate cu un numar maxim de pete de culoare. Nu veti gasi foarte des fundaluri monotone, chiar daca e vorba doar de o padure. Mai apare un mic Buddha de piatra, niste umbre, pietre, o apa, si asa se scapa de monotonie, chiar si pe timp de noapte. Scenele cu asfintitul soarelui arata excelent de bine, si am incercat sa pun cate o poza cu cele mai reusite dintre ele.

In rest, imi place modul de desenare al personajelor. Mugen e imbracat exact ca si cum ar trai prin jungla, iar fizionomia sa imi aduce aminte de... Prince of Persia O_o. Da, e ciudat, mai ales faptul ca are tatuajele acelea violete (niste inele) la maini si picioare. Iar expresiile lui faciale sunt de milioane! Jin e imbracat traditional, mai putin faptul ca are ochelari, ceea ce-i da un aer de soarece de biblioteca -> sa fim seriosi... cat de credibil/fioros poate fi un samurai cu ochelari?!? Dar dupa ce il vedeti incruntat, va veti schimba parerea >:) Fuu este aiurita, si mereu are o expresie nedumerita, dar chiar ii sta bine in roz -> si imi plac acele din par.

Partea de actiune e foarte picanta, pentru ca stilul de lupta al lui Mugen e... breakdance-ul. Da, veti avea ocazia sa vedeti multe figuri care pot parea imposibile, dar Mugen e foarte elastic, si rezistent, dupa cum veti afla pe parcurs. Multe scene au motion blur, sau slow motion, iar miscarile lui Mugen sunt destul de naturale. Apar multe surprize, cum ar fi scene alb-negru, sau colorate monocrom - remember flashbacks?, si nu s-a exagerat cu cantitatile de sange. De fapt, cred ca nu am mai vazut alt film cu samurai in care sa fie mai putin sange ca in cazul de fata. Oricum, scenele respective sunt bine realizate, si nu e ceva gen obisnuitul "ketchup" :P

Sunet
Nu credeam ca voi auzi hip-hop facut de japonezi. Dar melodia cu care incepe serialul e chiar geniala la partea muzicala. E melodia perfecta pentru scene cu personaje care merg doar din vointa de a nu sta pe loc :P Si scratch-urile poate nu sunt chiar profesionale, dar se aud foarte des, avand in vedere ca multe scene sunt apoi "derulate" invers. La partea de text... well... va voi lasa pe voi sa admirati genialitatea poetica, care imi aduce aminte de un singur lucru: "roses are red, violets are blue..." La un moment dat devine complicat de inteles ce anume vroiau sa spuna cu unele rime, si probabil nici autorii nu stiu prea bine inca :))

Oricum, vocile sunt convingatoare, in special cea a lui Mugen, care denota starea sa de eterna plictiseala si de om sictirit :P Jin bineinteles ca are o voce de om calm, linistit, care chiar si cand tipa nu isi pierde calmul, iar Fuu pare mereu picata din cer, cu vocea ei naiva care se potriveste foarte bine in trio-ul bezmetic.
Veti avea multe surprize si la partea sonora, pentru ca nu se stie niciodata cand se apuca un betiv sa cante, sau niste olandezi sa vorbeasca in germana, ori un trubadur sa vocalizeze ca si cand ar fi cel mai mare actor al tuturor timpurilor :P

Impresii
Unele episoade mi-au placut foarte mult, iar altele - si care sunt cele in care producatorii si-au dat frau liber imaginatiei, si unde se vede stilul original, well... mi s-au parut prea rupte de realitate, cu toate ca umorul era prezent si in ele. E pur si simplu mult prea ciudat sa vezi grafitti in Japonia medievala, si nu ma refer aici la un desen nevinovat, ci la o intrecere intre grafferi, de a picta cele mai periculoase locatii (ati ghicit, e vorba de castele feudale). La fel a fost si episodul cu baseball-ul, si restul in care apar elementele moderne.

Ca de obicei, nu putea lipsi vechea tema cu asuprirea crestinilor, si aparitia unuia care este considerat de comunitate drept Messia. Si apar cateva referinte, similare putin cu cele din filmul "Forrest Gump", in care Forrest era autorul multor lucruri ce devin apoi celebre ("in life, shit happens", smiley-ul si modul in care se misca Elvis pe scena, de ex.)

Partea cu hip-hop-ul mi s-a parut foarte interesanta si am indragit melodia de la inceput, desi am incercat sa nu ascult versurile, si sa urmaresc doar ritmul. Mi-au placut personajele, iar indragitul meu este Mugen, pentru ca e tipul cel mai sictirit (remember Jubei din Ninja Scroll? - daca nu, voi scrie reviewul), si de multe ori ajunge sa fie in situatii comice, prin miscarile pe care le face. Ca sa nu mai spun de episodul cand merg si el si Jin in Red Light District, unde Mugen pateste lucruri foarte interesante >:)

Asadar, va recomand acest anime daca v-ati plictisit de vechiul hack and slash fara motiv al samurailor, si vreti sa vedeti ceva mult mai ciudat. Chiar daca eu personal prefer latura traditionala cand vine vorba de samurai, mi-a placut acest serial pentru combinatia de umor, modernism, si actiune. Povestea rezerva surprize, si e invaluita in mister, care va fi elucidat abia in ultimele episoade. Deci merita vazut, pana la capat :D

Cam asa arata graficul cu cat de interesante mi s-au parut episoadele, pe o scara de la 0 la 10.

Nota: 9/10
Recomandare: stilul e interesant